Opinie Cristian Hostiuc, ZF: Omorâţi-vă între voi, cei de la putere, dacă nu puteţi trăi împreună, dar nu omorâţi economia şi clasa de business locală

Anul 2014 îl începem fără zăpadă, cu o situaţie macroeconomică destul de bună, dar cu o situaţie la nivel microeconomic destul de slabă, fără prea mult cash, dar cu multe datorii, fără încredere, fără prea mult consum, fără construcţii, fără noi credite la bancă, fără prea multe investiţii sau angajări, fără majorări de salarii şi fără un răspuns mai clar la întrebarea „cât mai durează criza? “.

519 afişări
Imaginea articolului Opinie Cristian Hostiuc, ZF: Omorâţi-vă între voi, cei de la putere, dacă nu puteţi trăi împreună, dar nu omorâţi economia şi clasa de business locală

Cristian Hostiuc (Imagine: Sorina Andreica/Publimedia)

La finalul lui 2014 ar trebui să avem un nou preşedinte al României, iar cu două luni înainte, un nou Consiliu de Administraţie al Băncii Naţionale. Între timp, pe parcursul anului, ar trebui să vedem ce se întâmplă cu USL, coaliţia PSD-PNL care are 70% din Parlament şi guvernul Ponta, dar care nu-şi găseşte deloc liniştea şi care este îndemnată de mai toată lumea să se rupă, ca să apară o situaţie politică de criză cu „n“ variante. Nu ştiu cine va fi următorul preşedinte al nostru, dar la BNR lucrurile sunt puţin mai simple. Dacă Mugur Isărescu, 64 de ani, care conduce BNR de 23 de ani îşi doreşte un nou mandat de guvernator îl va obţine fără probleme, pentru că niciun partid care aspiră să dea un preşedinte al României nu l-ar dori contracandidat în politică la alegerile din decembrie. Plus că nimeni nu ar vrea să se zgâlţâie barca macroeconomică şi să aducă pe piaţă mai multe întrebări decât certitudini.

Cu excepţia lui Florin Georgescu, a cărui poziţie de prim-viceguvernator al BNR este bătută în cuie, restul de şapte poziţii din Consiliul de Administraţie - două executive de viceguvernatori şi cinci de membri - sunt negociate între liderii partidelor, cei formali şi cei informali din Parlament, şi poate telefoane din afară de la ce se cheamă în mod popular „finanţa internaţională“.

În date statistice, seci, pornim anul 2014 cu o inflaţie extrem de redusă, poate chiar prea redusă, cu un curs la 4,48-4,5 lei pentru un euro, cu dobânzi la lei în scădere, dar cu un plus la economisire, cu o bursă ce poate avea o nouă creştere, cu industria, exporturile şi agricultura pe plus, cu o creştere economică peste aşteptări, dar fără bani, cu un consum fragil, a cărui revenire se lasă aşteptată şi cu un sistem bancar care nu mai aduce deloc creştere în economie, ci dimpotrivă.

Ce ar putea să fie în acest an:

1.  Dobânzile la lei se vor stabiliza şi nu vor mai scădea, atât pe piaţa monetară interbancară, cât şi la depozite sau la titluri de stat în ciuda faptului că BNR va reduce dobânda de politică monetară de la 4% la 3,75-3,5%. La depozite cred că dobânzile la lei vor mai scădea doar marginal, nivelul stabilindu-se la 3-3,5%. Deja deponenţii încep să calculeze mult mai atent cât primesc acum dobândă la un depozit în lei şi li se va părea o sumă destul de mică. La 10.000 de lei pot să primeşti 350 de lei la un an adică 30 de lei pe lună, două pachete de ţigări. Prin scăderea pe care o va opera, BNR se va alinia doar la nivelurile actuale de pe piaţa interbancară şi cele de la depozite sau titluri de stat şi nu va fi un factor care să declanşeze o reacţie semnificativă în economia reală. Pe piaţa interbancară dobânzile (calculate prin indicatorul ROBID/ROBOR) au scăzut extrem de mult pe fondul unui exces de lichiditate pe termen scurt  care nu poate fi plasat în altă parte decât tot la alte bănci, din lipsă de alternative.

Oricum scăderea ROBID/ROBOR înregistrată anul trecut de la 5% la 2,5% pe scadenţa la 3 luni este remarcabilă indiferent de motive. La titluri de stat nu ştiu dacă Ministerul Finanţelor va putea să se împrumute mult mai ieftin faţă de 4% pe an cât este scadenţa la trei ani sau 2,5-2,75%, cât este scadenţa la şase luni. Mai mult ca sigur va încerca să mărească scadenţele  astfel încât să reducă presiunea pe necesarul de finanţare pe termen scurt. Şi oricum investitorii vor cere scadenţe mai mari cu o dobândă mai mare pentru a putea să facă un arbitraj cu nivelul de curs de schimb. La dobânzile actuale de pe termen scurt, orice mişcare de curs se vede imediat în randamente, care pot deveni negative în euro. Oricum cred că BNR va încerca să stabilizeze dobânzile la lei şi mai degrabă să reducă minimele şi maximele din piaţă.

2. Cursul leu-euro va fi stabil, dar cu o volatilitate mai ridicată. În 2012 cursul a avut o volatilitate între minim şi maxim de 7,4% (4,32-4,64 lei pentru un euro), cu o creştere decembrie 2011/decembrie 2012 de 2,5%. În 2013 volatilitatea a fost de 5,8% (4,30-4,55 lei pentru un euro) şi cu o creştere de 1,26% (decembrie 2012/decembrie 2013). Cursul porneşte în acest an de la 4,48 lei pentru un euro şi poate va avea o volatilitate de 3-6%, având în vedere că e an electoral. Dar aici va mai interveni şi ce se întâmplă pe piaţa externă, acolo unde toţi ochii sunt aţintiţi pe mişcările băncii centrale americane. Dacă banii investitorilor străini vor fugi în America pentru că dobânzile cresc acolo sigur vom avea şi ieşiri din România. Pentru ca banii fierbiţi să rămână în România trebuie să primească fie o dobândă la lei mai mare, fie o stabilitate a cursului mai ridicată.

3. Inflaţia este prea mică, la 1,8-2%. Deja avem deflaţie, având în vedere stagnarea consumului şi scăderea preţurilor din agricultură. Nu ştiu cât ii convine această situaţie şi Băncii Naţionale. E un bun motiv pentru scăderea dobânzii de politică monetară conform interpretării statutului BNR, dar nu este un bun motiv pentru impulsionarea creşterii economice prin intermediului consumului. Şi nu face bine nici pentru buget, unde Ministerul Finanţelor are nevoie de venituri mai mari în termeni nominali, nu reali. Probabil că BNR va face tot posibilul să atingă, să obţină o inflaţie în 2014 de 3%.

4. Creditarea şi dobânzile la credite vor bate pasul pe loc. Nu cred că se va relansa creditarea având în vedere că băncile continuă să înoate printre credite neperformante, lipsa unui spaţiu pentru acordarea de noi credite, nu că nu ar vrea, ci firmele nu mai pot să ia fiind deja prea îndatorate. În aceste condiţii, bancherilor care conduc operaţiunile din România ale grupurilor financiare internaţionale li se vor cere să trimită banii acasă sau, în cel mai bun caz, să menţină plasamentele în titluri de stat româneşti sau în depozite la BNR cu 1% pe an pentru a nu li se afecta indicatorul de lichiditate şi solvabilitate. Companiile de recuperare de credite vor suna cu insistenţă la uşile băncilor pentru a cumpăra credite neperformante ascunse în sertare de ani de zile. Dacă BNR nu va forţa băncile să-şi cureţe bilanţurile cu mai multă încredere şi cu mai mare viteză, sistemul bancar românesc se va învârti în continuare în cerc şi între grupuri de bănci. Între timp şi banii buni vor pleca din ţară. Băncile vor scădea dobânzile la creditele în lei doar marginal, la noile oferte ca să nu zică lumea că nu fac ceva în relansarea creditării. În rest ratele la împrumuturile în lei depind de evoluţia ROBID/ROBOR . Nicio bancă nu are interes să-şi reducă marja de creditare aşa că dacă vom vedea scăderi ele vor veni mai mult din efecte indirecte decât din interes al bancherilor să atragă mai mulţi oameni la ghişee şi să vândă mai multe credite.

La euro ratele depind de Draghi şi de BCE, adică de EURIBOR.

5. Consumul va oscila între speranţa unei creşteri şi menţinerea percepţiei că lucrurile merg prost. La începutul lui 2013 am sperat că vom vedea un plus al consumului susţinut de majorările salariale operate la bugetari. Nu a fost aşa, aşa că nu-mi rămâne decât să sper că în acest an vom aveam o cifră cu un plus în faţă, nu cu un minus. Lumea este încă temătoare, economiile la bancă cresc în ciuda scăderii dobânzilor, iar lucrurile de prin casă mai rezistă încă un an. Nu ştiu cât mai vor rezista comercianţii. Dacă zgomotul politic nu va fi aşa mare, iar ecranele televizoarelor nu se vor îngălbeni de „rupturi, dezastre, lovituri de palat, crize politice, creşterea cursului, etc etc“, s-ar putea să avem o speranţă de la consum, care să susţină economia şi să dea ceva încredere comercianţilor, să mişte stocurile de marfă mai repede. Poate dacă ar fi Black Friday în fiecare lună, în zilele de salariu, toată lumea ar fi mai fericită.

6. Bursa va mai creşte, dar nu ştiu dacă va mai prinde un plus de peste 25%, cât a înregistrat anul trecut. Gândiţi-vă că sunt investitori care au luat poziţii pe România în anii anteriori, cât nu era prea mulţi oameni pe stradă. Ei acum trebuie să se descarce şi de abia aşteaptă să vină o cerere mai consistentă. Probabil că vor fi români care vor renunţa la depozitele în lei sau euro deoarece nu le mai aduce un câştig rezonabil ducându-şi banii pe bursă. Analiştii şi brokerii le vor face „capul calendar“ arătându-le creşterii anterioare. Probabil că principalele acţiuni de la bursă mai pot să câştige ceva procente, peste dobânda bancară, dar cei care intră acum fără să aibă un plus din spate trebuie să fie foarte atenţi.

7. Preţurile la apartamente vor scădea încet,încet, dar sigur, având în vedere că trebuie să se compenseze costul mai mare de la creditul Prima Casă în lei versus cel de la euro. Un minus 5% la preţul apartamentelor poate fi rezonabil având în vedere că locuinţele vechi au mai prins un an de trai. În zonele mai bune poate preţul apartamentelor va reuşi să se menţină, dar în zonele de nivel inferior trendul este de scădere. Cerere de locuinţe există, dar cei care vor să se mute au devenit atât de realişti încât se uită la orice mie de euro pe care o dau în plus sau în minus. Cred că vom asista la mai multă efervescenţă pe piaţa construcţiilor noi, acolo unde dezvoltatorii fie vor încerca să resursciteze nişte complexe care au stat până acum în vânt, fie vom vedea blocuri mici, unde deja proprietarii au pus banii. Dar şi pe piaţa locuinţelor noi preţurile nu vor creşte spectaculos pentru că deja oamenii au în minte cât vor să ofere. Oricum orice plus în construcţii faţă de anii anteriori este un câştig pentru economie.

8. Investiţiile vor stagna, atât cele ale statului,. cât şi cele ale investitorilor români sau străini. Bine ar fi ca investiţiile în economie să revină la nivelul anului 2011-2012, nu să aibă ca reper scăderea din 2013. Guvernul Ponta va aloca bani comunităţilor locale, în special către cele controlate de PSD, dar nivelul acestora va depinde de încasările bugetare. Companiile care au în spate capital românesc de abia trec de la o zi la alta, iar proprietarii nici nu-şi pun problema unor noi investiţii sau noi angajări. Plus că insolvenţele sunt peste tot. Investiţii străine pot să vină doar în proiecte punctuale, singuratice, unde există fie un proiect al statului, fie o cerere externă a companiei mamă. În rest, nimeni nu va veni doar că România are creştere economică şi pare o destinaţie mai bună decât Ucraina să spunem.

9. Angajările şi salariile vor bate pasul pe loc, mai ales în sectorul privat. Nu sunt investiţii, nu există cerere în economie, nu sunt locuri de muncă, salariaţii nu pleacă la concurenţă, nu sunt bani în plus la final de lună. Cele 50.000 de locuri de muncă create în plus anul trecut nu mişcă piaţa forţei de muncă ca salarii. Creşterea salariului minim pe economie va mişca ceva, dar marginal pentru că nu are forţă să tracteze o întreagă piaţă.

10. Creşterea economică va fi pe plus, peste 2%, dar fără prea mare consistenţă în business, în consumul intern. Exporturile şi agricultura vor susţine din nou economia, dar cu procente mai scăzute decât în 2013. Putem spera doar că ceea ce se va întâmpla pe scena politică va avea repercursiuni limitate în economie şi nu va produce un dezastru prea mare, asta dacă se rupe USL şi totul devine aleatoriu, neguvernabil. Sper să nu avem parte de un nou an 2012, când am fi putut să avem o creştere economică aproape de 3% şi am sfârşit cu un zero şi ceva din cauza evenimentelor de pe scena politică.

Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

  

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici