Piaţa achiziţiilor publice - contracte cu dedicaţie şi o factură umflată cu cel puţin 20%

Declaraţia aparţine preşedintelui Uniunii Generale a Industriaşilor din România - UGIR 1903, Cezar Corâci, care adaugă că în unele cazuri "contractele adiţionale" dublează, dacă nu triplează preţul iniţial, potrivit Ziarului Financiar.

"În opinia mea este vorba despre un cost suplimentar între 20 şi 25% din volumul total al achiziţiilor publice atribuite prin contractele iniţiale", crede, la rândul său, Laurenţiu Plosceanu, preşedintele Asociaţiei Române a Antreprenorilor din Construcţii (ARACO).

ZF notează că, incapabil să limiteze cheltuielile publice, statul va fi obligat probabil să majorareze impozitele, deşi nu o spune public.

"Sub ochii statului însă miliarde de euro se topesc în facturi umflate, în achiziţii al căror preţ se dublează de la încheierea contractului de licitaţie până la darea în folosinţă a lucrării. Costul pierderilor pe această filieră ar fi, în opinia celor care cunosc fenomenul, între 20 şi 40% din valoarea totală a contractelor de achiziţii - adică între 2,4 miliarde de euro şi 4,8 miliarde de euro la nivelul lui 2009 când au fost încheiate contracte de achiziţii publice de aproximativ 51 de miliarde de lei (12,4 mld. euro). 80.000 de contracte sunt semnate anual şi doar 350 de oameni sunt angajaţi să controleze legalitatea şi desfăşurarea lor", scrie ZF.

Legea achiziţiilor publice permite ca preţul iniţial al unei lucrări atribuite prin sistemul achiziţiilor să poată creşte cu 50% peste nivelul celui licitat. Practic, prin aşa-numitele "contracte adiţionale" care sunt trecute apoi în contul contractului de achiziţie semnat iniţial, preţul lucrării de construcţie poate creşte cu 50%, iar preţul altor contracte se poate chiar dubla.

Pentru contracte sub 15.000 de euro, nici nu trebuie organizată o procedură de achiziţii, orice bun sub această sumă putând fi cumpărat direct.

Refacerea Pasajului Obor din Bucureşti a costat iniţial 12 mil. euro. Ulterior, prin contracte adiţionale, suma iniţială a fost majorată cu încă 4,1 mil. euro. Perfect legal, însă fără explicaţii pentru motivul care a condus la majorarea preţului iniţial cu 34%.

DNA verifică în prezent o decizie a Consiliului General al Muncipiului Bucureşti de reabilitare a 58 de străzi - investiţia totală fiind de 280 mil. euro, ceea ce este suspectat este preţul în cazul unor lucrări.

"Pot fi întâlnite cazuri în care preţul de licitaţie a fost depăşit cu 170%. Unul câştigă cu preţul cel mai mic şi apoi dublează sau triplează costurile", spune Corâci, fără să dea însă exemple.

"Alături de evaziunea fiscală, această practică a umflării facturilor după câştigarea licitaţiilor este cea mai eficientă metodă de drenare a banilor statului", adaugă Corâci.

"Acea prevedere (din Ordonanţa 34/1996 - n. n.) prin care costul adiţional poate fi majorat cu 50% trebuie eliminată. În acest fel, mulţi practică preţuri de dumping, oferind, în complicitate cu cel care oferă lucrarea, preţuri cu 40-45% mai mici decât orice deviz iniţial pentru ca mai apoi prin aceste contracte adiţionale să ajungă cu preţul la unul pe care l-ar fi acceptat orice constructor serios, sau chiar cu mult mai mult decât acesta. Pentru a câştiga cu orice preţ, oferă perioade de garanţie de zeci şi de două trei sute de ani, ceea ce este evident imposibil", spune Plosceanu.

Piaţa licitaţiilor publice în România reprezintă în jur de 10% din Produsul Intern Brut.

Contractele de achiziţii publice la care participă un număr de peste 11.000 de autorităţi contractante (ministere, primării, consilii judeţene, instituţii deconcentrate, şcoli, universităţi etc.) au o valoare medie anuală de 13 mld. euro - cu o dinamică mai scăzută anul trecut, când a reprezentat în jur de 12 mld. euro.

În jur de 80.000 de contracte de achiziţii publice sunt semnate anual în România.

Şi în vreme ce administraţia este sufocată de numărul disproporţionat de mare de angajaţi, toată această piaţă imensă este controlată direct de aproximativ 350 de oameni (95 de salariaţi de la ANRMAP - Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice; 140 de salariaţi la UCVAP - Unitatea pentru Coordonarea şi Verificarea Achiziţiilor Publice din cadrul Ministerului Finanţelor; în jur de 100 de salariaţi la CNSC - Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor; 20 de salariaţi la ASIS - Agenţia pentru Controlul Serviciilor Informaţionale).

În 2008, ANRMAP a dat 95 de sancţiuni contravenţionale pentru nerespectarea normelor de achiziţii publice, iar în 2009 în jur de 100.

Între cei sancţionaţi se află consilii judeţene, inspectorate şcolare, Companii Naţionale (Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale), spitale, Loteria Română, dar şi Consiliul Concurenţei sau Academia de Studii Economice.

La Compania Naţională de Autostrăzi din cele 48 de proceduri de achiziţii publice efectuate în perioada 2008-2009, opt au fost în neregulă, potrivit ANRMAP - cele mai multe privesc aşa-numita "negociere directă", adică se discută cu o singură firmă, fără un anunţ public prealabil. Preţul nu rezultă în astfel de cazuri dintr-un concurs de oferte, ci dintr-o înţelegere bilaterală.

Însă, ce poate face ANRMAP, este să constate dacă s-a respectat legislaţia în domeniul achiziţiilor sau să sesizeze Parchetul sau Corpul de Control al Guvernului.

Anul trecut ANRMAP a sesizat Corpul de control al premierului privind achiziţiile Hidroelectrica, societate care a cumpărat, în 2008, 30 de maşini prin licitaţii suspectate de ANRMAP, pentru
care s-au plătit 3,7 mil. lei, adică în jur de 30.000 pentru o maşină. În fiecare caz, a fost depusă o singură ofertă.

La Ministerul Mediului, ANMPR a constatat că un contract de publicitate prin care statul urma să plătească 75.000 de euro a ajuns în final să coste 415.000 de euro.

În septembrie 2009, Corpul de Control al Guvernului a început verificări la Inspectoratul de Stat în Construcţii. Motivul: instituţia a cheltuit peste 10.000 de lei pentru întreţinerea unor maşini de teren achiziţionate în 2008 şi care erau în garanţie.

Nuclearelectica este şi ea în vizor. Mai multe controale ale Curţii de Conturi arătau anul trecut că societatea ar fi prejudiciat, cu un an înainte, prin achiziţii discutabile, bugetul cu aproximativ un milion de euro - este vorba tot despre contracte acordate fără licitaţie.

Anul trecut, Compania de Drumuri Naţionale a alocat unei firme fără licitaţie publică un contract prin care aceasta urma să deszăpezească autostrăzile A1 şi A2. Aceeaşi firmă contestase o licitaţie iniţială pentru deszăpezire. Compania a susţinut că, în acest caz, a fost obligată să încheie un contract fără licitaţie şi l-a încheiat tocmai cu firma care contestase licitaţia.

Cu alte cuvinte, companiei care a pierdut licitaţia i s-a prelungit practic contractul până la rezolvarea propriei contestaţii. Valoarea contractului prelungit: peste un milion de euro.

Acest fel de "manipulare" este întâlnit în multe dintre situaţiile în care o licitaţie este câştigată "de cine nu trebuie", admitea recent şefa ANRMAP, Cristina Trăilă.

"În România, contestaţiile au ajuns un sport naţional, în condiţiile în care ele sunt gratuite. După cum ştim, sunt societăţi înfiinţate doar cu scopul de a contesta procedurile de achiziţii publice", spune Traila.

Şicane de acest fel sunt întâlnite până la atribuirea contractelor. Urmează apoi derularea contractului care poate ajunge cum arătam, în final, să coste şi cu 50% peste contractul iniţial, pentru că legea o permite.

Ministrul dezvoltării Elena Udrea admite că mecanismul nu este unul prea sofisticat.

"Ofertele cu care constructorii se prezintă sunt, de multe ori, fie mult supraevaluate, fie mult subevaluate. |n cazul celor subevaluate de foarte multe ori de întåmplă să nu fie decât o strategie prin care să se urmărească câştigarea licitaţiei cu orice chip, urmând ca după aceea, prin acte adiţionale consecutive, să se majoreze preţul stabilit în urma licitaţiei", admite ministrul.

Ea spune că la nivelul ministerului pe care îl conduce a realizat - în urma unei analize interne a ministerului - că peste 90% din contractele atribuite au necesitat finanţări suplimentare, iar cuantumul acestora s-a apropiat de 50% din valoarea iniţială a contractelor.

Ea spune că are în vedere un act normativ prin care să limiteze creşterea costului adiţional al unui contract de licitaţie la maximum 10% din valoarea lui.

Există însă şi alte "tehnici" de manipulare a unei licitaţii în urma aplicării cărora statul pierde pentru că achiziţionează lucrări proaste la un preţ care "nu face".

Societatea Academică Romånă, într-un raport din 2009 asupra achiziţiilor publice, arăta câteva tehnici legale de manipulare. Iar una dintre ele - de pildă în tipul de atribuire "oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic" utilizată în aproape jumătate din totalul procedurilor - implică stabilirea unor factori de evaluare a ofertei care, alături de preţ, pot privi calitatea, caracteristici de mediu, termen de livrare sau execuţie, fiecare dintre aceştia având un punctaj. Or, aici, totul poate fi manipulat.

"În urmă cu câţiva ani nu trebuia decât să mă uit pe caietul de sarcini ca să observ că o licitaţie este cu cântec. Acum, fie am îmbătrânit şi nu mai văd bine, fie am o şansă. Însă tot am mari îndoieli cånd pierd", spune reprezentantul unei puternice firme de construcţii internaţionale care participă la licitaţii de infrastructură în România.

"Există în piaţă caiete de sarcini după profilul unui candidat. De amendat este faptul că nu există transparenţă. Nicăieri nu poţi să vezi cât a fost preţul iniţial al unei lucrări de achiziţie atribuite şi cât este costul său final. Atunci când aceste lucruri vor fi publicate, va trebui dat răspuns la multe întrebări", afirmă Plosceanu.