Raportul de adoptare a EURO, înaintat Comisiei, săptămâna aceasta. Scenariile pentru trecerea de la leu la euro

Daniel Dăianu, membru al Consiliului de Administraţie (CA) al Băncii Naţionale a României (BNR), a declarat că raportul privind adoptarea euro de către România le va fi trimis membrilor Comisiei pentru euro săptămâna aceasta, iar el recomandă anul 2026, pentru a nu fi un ritm prea alert.

1683 afişări
Imaginea articolului Raportul de adoptare a EURO, înaintat Comisiei, săptămâna aceasta. Scenariile pentru trecerea de la leu la euro

Raportul de adoptare a EURO, înaintat Comisiei, săptămâna aceasta. Scenariile pentru trecerea de la leu la euro

„Raportul (n.red. – privind adoptarea euro) este foarte aproape de a fi terminat. Noi, cei care am lucrat la raport, îl vom pune la dispoziţie săptămâna viitoare (n.red. - săptămâna aceasta) tuturor membrilor Comisiei (n.red. - Comisia Naţională de fundamentare a Planului Naţional de aderare la zona euro). S-a vehiculat 2024. Ar trebui să intrăm în Mecanisul Cursurilor de Schimb (n.red. - MCS 2), care nu este mai puţin exigent decât aderarea la zona euro, în 2022. Este un regim foarte pretenţios pentru economie. Este un laitmotiv al acestui raport, care, cu francheţe şi onestitate intelectuală, încearcă să ofere opiniei publice o judecare a acestui demers”, a afirmat Daniel Dăianu, membru al CA al BNR, în cadrul seminarului „EU-COFILE” (European Union Finance & Banking Lectures project), ediţia 2018.

Acesta este şi membru al Comisiei pentru aderarea la zona euro. Conform celor mai recente informaţii, această Comisie va face public proiectul de trecere la euro în decembrie, iar România îşi propune să adopte euro din anul 2024.

Oficialul Băncii centrale este în favoarea altei date, astfel încât să se evite un calendar mult prea strâns. „Mai realistă este intrarea în 2024 în Mecanismul Cursurilor de Schimb, care nu este mai puţin exigent decât zona euro, în fapt, prin ce implică echivalează cu intrarea în zona euro, şi, în zona euro, în 2026”, a susţinut Dăianu.

În ceea ce priveşte anul de adoptare a euro, unul dintre scenariile propuse de BNR prevede anul 2024 cu un prag de convergenţă de 70%, nivelul PIB-ului pe cap de locuitor al României faţă de media zonei euro (cele 19 ţări), atins cu o rată medie de creştere a economiei de 4%, anual, ceea ce ar implica intrarea în MCS 2 în 2022.

„Rata de creştere de 4% poate fi optimistă, dacă avem în vedere mişcarea ciclică a economiei. Nu este simplu să creşti cu 4% pe o perioadă mai lungă de timp. Altă întrebare: este 70% un prag adecvat de convergenţă reală? Se poate discuta. Acum avem puţin sub 60%, faţă de zona euro”, a adăugat Dăianu.

Un argument în favoarea acestui prag de convergenţă îl reprezintă corectarea dezechilibrelor macroeconomice, până la intrarea în zona euro, iar convergenţa va creşte în interiorul zonei euro de la sine. „Dacă nu ai lanţuri de producţie avantajoase, transfer de know-how şi multe altele de discutat aici, te paşte capcana venitului mediu. Plus că poţi să ai diferenţialul de inflaţie prea mare şi dezvolţi, iar, o problemă de competitivitate. De aceea economiile mai mari vor o convergenţă reală mai mare. Aici poate interveni şi logica politică: important este să avem echilibrele controlate, asta este, noi vrem să fim acolo”, a punctat Dăianu.

Dacă s-ar păstra acest calendar este necesară corectarea indicatorilor de convergenţă nominală, corectarea deficitului bugetar, în decursul următorilor trei-patru ani. „Corecţia fiscală în sine poate încetini economia, indiferent cum o faci, dacă nu este compensată de reforme care măresc PIB-ul potenţial. Această corecţie a deficitului bugetar structural poate fi compensată de o absorbţie puternică de fonduri europene şi de o capital”, a precizat Dăianu.

Un alt scenariu de aderare la zona euro prevede un PIB pe locuitor de 75% din media ZE19 realizat în nouă ani, dacă se păstrează rata medie de creştere istorică de 4% pe an, sau în şase ani cu o rată medie de 5% pe an.

În schimb, pentru un PIB pe locuitor de 80% din media ZE, cu ratele istorice de creştere din 2000-2017, ar fi necesari 11 ani, iar, dacă rata medie de creştere este 5%, perioada scade la opt ani.

„Se pot aduce argumente şi pentru 70% şi pentru 75%, ca prag de convergenţă. Oricum ai nevoie de controlul deficitului bugetar şi al deficitelor externe. Mai ales că stai în MCS 2, cel puţin doi ani, unde trebuie să rezişti la atacuri speculative, că ei ştiu în pieţele financiare că (n.red. – acea bancă centrală) trebuie să apere acele limite. Dacă nu le poţi apăra, va trebui să restabileşti paritatea, altă poveste. De aceea există argumentul că, mai degrabă, nu stai într-o bandă foarte restrictivă (n.red. de paritate a monedei locale cu euro), stai într-o bandă mai largă. Dezirabil este ca timpul petrecut în MCS 2 să nu depăşească doi ani, pentru a conferi credibilitate demersului. Discuţiile privind Bulgaria şi MCS 2 ar indica o şedere mai lungă în MCS 2, în vederea testării; România trebuie să fie pregătită şi pentru un asemenea scenariu”, a explicat Dăianu.

Mecanismul Cursului de Schimb 2 (MCS 2) reprezintă anticamera ZE, unde este testată capacitatea ţării de a face faţă competiţiei în condiţiile unei politici monetare foarte restricţionate, conform membrului CA al BNR. „Nu înseamnă că este amputată politica monetară, mai ales dacă ai banda mai largă de fluctuaţie, de 15%, dar se schimbă logica, pentru că te uiţi la curs, ai o paritate, atunci trebuie foloseşti alte instrumente”, a mai spus Dăianu.

Mai exact, intrarea în MCS2 implică stabilirea parităţii leului faţă de euro, iar banda de fluctuaţie a cursului de schimb în jurul parităţii centrale a cursului de schimb este obiect de negociere. „Tratatul prevede posibilitatea unei benzi largi, de plus – minus 15%, întrucât ar descuraja atacurile speculative. Mai probabil ca limita de plus 15% să fie admisă pentru aprecierea monedei, în timp ce o limită inferioară să se aplice în cazul deprecierii”, a detaliat Dăianu.

O posibilitate ar fi o banda îngusta, de plus/minus 2,25%, cu şedere doi ani în MCS 2 sau a unei benzi largi, de plus/minus 15%, cu posibilitatea reajustării parităţii centrale, dacă şederea are loc o perioadă mai lungă de timp, potrivit reprezentantului Băncii centrale. Acesta a adăugat că este posibil ca negocierea benzii de fluctuaţie să aibă loc concomitent cu sau să fie condiţionată de negocierea perioadei petrecute în MCS 2.

„O fluctuaţie de numai plus/ minus 2,25% este solicitantă pentru politica economică, pentru că, dacă intervalul este foarte strâmt, trebuie să te aperi în faţa atacurilor speculative, o perioadă mai lungă de timp, deci trebuie să ai multă cerbicie să îţi controlezi echilibrele, să nu laşi dezechilibrul extern să crească în mod exesiv”, a explicat Dăianu.

Membrul CA al BNR a menţionat că acesta va fi un moment cheie, iar BNR va avea un rol covârşitor. „În primul rând, noi trebuie să vedem cam care este zona unde se stabileşte. Este o estimare, pe care, în primul rând, trebuie să ne-o facem noi, dar nu numai. Dacă n-ai competitivitate, n-ai robusteţe, n-ai politici echilibrate, ai mari dificultăţi. La noi trebuie să se înţeleagă că vom intra în această cameră, care nu este de convalescenţă, în care intrăm pentru a ni se băga adrenalină, pentru a ni se corecta dezechilibre. În momentul în care intri acolo, într-un fel, este ca şi cum intri în zona euro, în privinţa exigenţelor”, a completat Dăianu.

Reprezentantul BNR a menţionat că intrarea în MCS 2 nu se face doar pentru că aşa îşi doreşte o ţară. „De exemplu, bulgarii au vrut să intre în iunie 2018. Dacă te uiţi la tabloul lor macroeconomic, arată bine. I s-a spus: mai aşteptaţi, vă mai examinăm. Ei îşi vor menţine Consiliul Monetar, dar nu înseamnă că pot stopa dezechilibrele externe”, a subliniat Dăianu.

Bulgariei i-a fost introdus Consiliul Monetar, deoarece nu mai are nicio instituţie credibilă, astfel că nu poate face emisiune de monedă. În plus, înainte să intre în zona euro, ţările baltice au avut fiecare Consiliu Monetar pentru a opri creşterea inflaţiei, dar au fost afectate de speculaţiile pe curs.

De asemenea, odată cu intrarea în MCS2, alonja politicii monetare este redusă, astfel că sarcina echilibrelor macro revine şi execuţiilor bugetare, politicilor salariale şi măsurilor macroprudenţiale, potrivit membrului CA al BNR. „Măsurile macroprudenţiale sunt măsuri prudenţiale prin care caut să restrâng sau să stimulez creditarea, din raţiuni legate de stabilitatea macroeconomică”, a explicat Dăianu.

Reprezentantul BNR a menţionat că, pentru a ne fi acceptată candidatura în zona euro şi MCS 2, o serie de pre-condiţii macroeconomice sunt necesare: deficit bugetar structural mic, în jur de 1% din PIB (în linie cu MTO); datoria publică să nu depăşească 40% din PIB; corecţia deficitului; deficite externe mici, care să fie finanţate în mod autonom; ar trebui să fie evitată dependenţa structurală de fonduri europene; inflaţie cât mai apropiată de media ZE(!!); relaţia salarii-productivitate-ULC este esenţială pentru inflaţie, pentru competitivitate; dinamica productivităţii să ducă la o creştere a competitivităţii.

„Datoria publică nu poate depăşi 40% din PIB, dacă facem corecţia deficitului bugetar. La deficitul extern, deja avem finanţare care nu mai este prin investiţii străine directe. Nici nu trebuie să căpătăm o dependenţă structurală de fondurile europene. Robusteţea unei economii implică să nu depinzi în ceea ce priveşte finanţarea deficitului extern de fondurile europene. Fondurile europene trebuie să te ajute să suplimentezi finanţarea internă, să te ajute să te dezvolţi”, a explicat Dăianu.

Membru CA al BNR a insistat că, pe de altă parte, România are nevoie de salarii competitive pentru a opri emigraţia. „Cel puţin la medici trebuiau dublate salariile – nu mai stau oamenii în ţară. Dacă ai această creştere a salariilor şi n-ai o dinamică a productivităţii pe măsură, avem o mare problemă de competitivitate”, a mai spus Dăianu.

De asemenea, este imperativă creşterea spaţiului fiscal prin venituri fiscale mai mari, iar veniturile fiscale să crească cu peste 3% din PIB, în patru-cinci ani, la circa 29%, faţă de media de peste 40% din PIB în zona euro, conform oficialului Băncii centrale. Acesta a mai susţinut că măsuri pentru atingerea acestui deziderat sunt: revederea regimului fiscal, prin „închiderea” diferitelor portiţe şi scutiri de la plata impozitelor; impozitarea corespunzătoare a proprietăţilor şi activităţilor poluante; globalizarea veniturilor; un regim de impozitare progresiv.

„Nu cred că putem obţine spaţiu fiscal reducând cheltuielile cu 3%. Pentru o ţară subdezvoltată, cum este România, chiar mozaicată, vreţi să-mi spuneţi că ar fi raţional să ajunge cu cheltuielile publice sub 30%, când ai atâtea nevoi?”, a arătat Dăianu.

De asemenea, pentru a intra fără dezechilibre în zona euro, România are nevoie de câştiguri de productivitate sistematice, pentru compensarea diferenţialului de inflaţie, probabil între 1% şi 1,5%, anual, de dezvoltarea de noi avantaje competitive, de plasarea bună în lanţuri de producţie şi de politici industrial, care includ apariţia unei bănci de dezvoltare, potrivit oficialului BNR.

„Ţările Europei centrale au unele avantaje faţă de periferia sudica a zonei euro, ca textură industrială plus proximitate faţă de economia Germaniei. Dacă observăm că investiţii mai mari s-au făcut în Slovacia, în Cehia, în Polonia, în Ungaria decât în zonele din periferia zonei euro, în ultimul deceniu şi chiar înainte”, a arătat Dăianu.

În ceea ce priveşte mecanismele de control a dezechilibrelor, execuţia bugetară prudentă este un instrument important, chiar dacă dezechilibrul poate avea originea în imbalanţa investiţii-economisire din sectorul privat, precum în Spania şi Irlanda, şi mijloacele macroprudenţiale, potrivit oficialului Băncii centrale.

„Mijloacele macroprudenţiale pot implica restricţionarea creditării. Trebuie avută în vedere colaborarea bună cu instituţii de reglementare din alte state membre ale UE, pentru că există problema externalizării finanţării”, a adăugat Dăianu.

Membrul din CA al BNR a mai subliniat că introducerea monedei euro în România nu ne va rezolva dezechilibrele şi nici nu ne va îmbunătăţi competitivitatea.

„Există un trade-off-uri, compromisuri, între viteza creşterii economice şi reducerea diferenţei de PIB/locuitor, pe de o parte, şi viteza corectării ex-ante a dezechilibrelor, necesară pentru bonus de credibilitate. Noi (n.red. - BNR) spunem să te grăbeşti fără a te dezechilibra. Dacă te dezechilibrezi, trebuie să pui frână – nu este în regulă. Ca să intrăm în Mecanismul Cursurilor de Schimb, în câţiva ani, va trebui să corectăm deficitul bugetar structural. Corecţia nu este simplă. Dacă vrei să intri în Mecanismul Cursurilor de Schimb, în trei – patru ani, trebuie să ai o cadenţă a corecţiei anuale medii de 0,5% din PIB – nu este simplu. Iar a miza numai pe creşterea colectării..., nu este simplu”, a detaliat Dăianu.

Gap-ul de TVA, dintre cât colectăm şi cât ar trebui să colectăm, este de aproape 36%, cel mai ridicat din Uniunea Europeană.

Soluţionarea tuturor acestor dezechilibre este importantă nu doar pentru a nu avea probleme şi mai mari, după adoptarea euro. „Mai devreme sau mai târziu, dacă nu ai grijă de echilibrul extern, inviţi o mare problemă: mari presiuni pe cursul de schimb. Pieţele financiare nu ţin cont că este datorie publică sau privată, judecă îndatorarea totală a unei ţări. Un atac pe curs este atunci când îndatorarea externă totală este văzută ca excesivă şi banca centrală este văzută ca având resurse limitate de intervenţie, atunci ai fonduri mari care speculează”, a subliniat Dăianu.

În plus, oficialul BNR a subliniat că România trebuie să dezvolte politici prin care să-şi crească avantajele competitive, ca să nu aibă probleme legat de situaţia zonei euro în sine.

„Robusteţea este necesară şi fiindcă zona euro euro este fragilă, întrucât nu are mecanisme de partajare a riscurilor. Există o dezbatere în momentul de faţă între cei care pledează pentru reducerea riscurilor şi partajarea riscurilor. În opinia mea, este nevoie de ambele. Schema de garantare colectivă a depozitelor în Uniunea Bancară (n.red. – UB), care este piesa indispensabilă pentru robusteţea Uniunii Bancare, lipseşte. Lipseşte, pentru că implică aranjamente fiscale, pentru că bugetele n-au aceeaşi forţă în Uniunea Bancară”, a precizat Dăianu.

În plus, înainte de intrarea în UB, în condiţiile necesităţii de a menţine un nivel redus al creditelor neperformante (NPL), va trebui efectuată revederea calităţii activelor bancare (Asset Quality Review, AQR). AQR este obligatorie, pentru că, începând cu 2014 Comisia Europeană leagă intrarea în MCS 2 de intrarea concomitentă în UB.

„Pregătirile pentru intrarea în UB trebuie iniţiate cu cel puţin doi ani înainte de intrarea în MCS 2. Deci, cu cel puţin patru ani înainte de aderarea la zona euro. Dacă vorbim de intrarea în zona euro în 2024, intrarea în MCS 2 în 2022, iar AQR trebuie făcut înainte. Vedeţi ce pas alert este? Robusteţea macro şi trebuie să fim pregătiţi de intrarea în UB, simultan cu MCS 2”, a evidenţiat Dăianu.

De asemenea, în perspectiva intrării în zona euro, legislaţia din domeniul bancar va fi schimbată, inclusiv adaptarea statutului BNR în concordanţă cu solicitările Băncii Centrale Europe.

Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici