COMENTARIU Lelia Munteanu: Autorul “Antifragil”: “Israelul este în esenţă un stat fragil”

Karim Bitar e un prestigios profesor libanez de relaţii internaţionale. Lui i-a acordat Nassim Taleb (“Lebăda neagră”, dar şi “Antifragil”) un interviu la începutul acestei luni. Spun asta, să nu credeţi că a vorbit singur. Subiectul - evident, războiul Israelului în Gaza.

Aşa cum îi e obiceiul, Taleb loveşte cu biciul sarcasmului în ieşirile sale publice. Despre Israel are păreri ferme, poate prea ferme, dar în toată  discuţia cu Karim Bitar există câteva pasaje asupra cărora, de vreo două săptămâni, mă tot întorc şi cred că a venit clipa să le împărtăşesc.

Discuţia a început în jurul următoarei teorii a lui Taleb, care conceptualizează o stare de fapt: “Lumea trece de la un sistem tradiţional, ierarhic şi vertical la un sistem orizontal în reţea, spontan, la toate nivelurile. Acest fenomen este accelerat de globalizare (…). Pe lângă această tendinţă către mai multe libertăţi, există un fenomen şi mai puternic: banda de alergare care accelerează justiţia socială. Adică creşterea nemulţumirii, odată cu realizarea obiectivelor iniţiale de egalitate. Din punct de vedere istoric, atunci când grupurile încep să-şi ceară drepturile, cu cât le acordăm mai multe drepturi, cu atât vor cere mai multe drepturi, iar revendicările se vor accelera pe drumul către egalitatea perfectă (…). Deci, până când palestinienii devin perfect egali cu israelienii, se vor plânge şi conflictul se va agrava. Aceasta este marea problemă a Israelului. Structura sa este destul de anacronică”.

Taleb (creştin libanez de origine – precizarea în alt context ar fi lipsită, poate, de relevanţă), nu face decât să dezvolte, dintr-un alt unghi, de manager al riscului, o idee deloc nouă: “Israelul este un stat fragil, puternic dependent de Occident, în special de SUA. O companie fragilă este una care depinde de un client mare. Există o stabilitate iluzorie, dar riscul este evident - compania va cădea în cele din urmă într-o zi, în viitor. Acest lucru se datorează faptului că, la un client mare, ar putea exista o schimbare în management sau clientul ar putea întâmpina probleme”. Se întoarce şi adaugă: “Americanii încă nu au înţeles în ce lume trăim. Nu mai suntem într-o lume a cancelariilor intrigante. Pacea nu se face cu cerneală; pacea se face cu tranzacţiile de afaceri la nivel individual. Israelul nu este în război cu palestinienii. Este în război împotriva timpului”.

Mărturisindu-se atras dintotodeauna de gândirea talmudică, încheie: “Cred aproape ca un intelectual evreu, după ce mi-am petrecut o mare parte a vieţii sociale şi academice cu ashkenazi (evrei care provin din vestul si centrul Europei, n.m.). Astăzi, Israelul este în esenţă un stat fragil. Pentru supravieţuirea sa, Israelul trebuie să-şi schimbe radical modelul şi să accepte egalitatea cu palestinienii la toate nivelurile şi fără excepţie. (…) Israelienii au pierdut timp preţios făcând propagandă în America, fără să-şi dea seama că trebuie să-i convingă pe palestinieni. Dacă vor reuşi să-i convingă, ar exista o oarecare speranţă. Dar am îndoielile mele”.