COMENTARIU Lelia Munteanu: România odihnită

Era cât pe ce să rămân pe stil vechi. Pe vremea mea, în 2010, când conducea ţara Guvernul Piticantrop Boc 3, aveam doar 11 zile libere pe an. Ambarasant, dacă înţelegeţi ce vreau să zic. Mai ales dacă te gândeşti că şi pe atunci anul avea tot 365 de zile.

Lucrurile s-au schimbat în bine, de când preşedintele Iohannis a conceput Proiectul de Ţară “România Odihnită”. Avem 17 zile libere pe an şi, dacă ne străduim, mai primim.    

Ştiu cel puţin încă cinci zile solemne în care ni s-ar putea da liber.  Avantajul e că nu cad niciodată sâmbăta sau duminica:

• • Lunea Uluirii, care comemorează faptul că weekendul se întrerupe brusc. 
•  
• • Marţea Baobabului, care sărbătoreşte acea zi de marţi, 14 noiembrie, când Preşedintele a plecat în Africa. (S-a întors, pentru cei care nu cunosc finalul safari-ului). 
•  
• • Miercurea Mirată, ca să rememorăm momentul din care societatea civilă ne-a lăsat cu ochii în soare.
•  
• • Joia Lefteră, în memoria zilei din săptămână când, invariabil,  Guvernul anunţă că nu mai sunt bani la Buget. Va putea fi prăznuită chiar şi în Epoca Trocului, atunci când vom fi uitat demult cum arătau banii şi la ce foloseau.
•  
• • Vinerea Vidă, în care vom participa la concursuri cultural-sportive de orientare în propriul destin.
•  
• Ar mai fi Săptămâna de Odihnă în Folosul Comunităţii (prima din februarie, ca să treacă luna mai repede) şi Răvăşitul Stridiilor (la Loft) – o săptămână în care vom căra roabe cu şampanie, sărbătorind prin muncă.