COMENTARIU Lelia Munteanu: Siria: răsturnarea regimului Assad – începutul sau sfârşitul?

Fostul dictator ştie că puterea este acum în mâinile unor facţiuni pestriţe - jihadişti, dezertori din armată, mercenari de profesie, islamişti radicali cu visul de a instaura Sharia. Astăzi, după ani mulţi de fricţiuni, sunt cu toţii uniţi, altfel nu luau încă puterea. Dar mâine?

Siria este un stat suspendat la jumătatea prăpatiei, cu economia măcinată de războiul civil şi sancţiunile internaţionale, cu infrastructura la pământ, cu o populaţie bântuită de frică şi foame. După ce au eliberat deţinuţii politici din închisori, rebelii caută alţii în subteranele secrete ale poliţiei politice a lui Bashar al-Assad.   

Facţiunile rebele sunt unite sub stindardul Hayʼat Tahrir al-Sham (Organizaţia pentru Eliberarea Levantului). Liderul acesteia, pe numele său de luptă Abu Muhammad al-Golani (Cel din Înălţimile Golan) pare acum cel mai frecventabil dintre toţi, deşi, la doar 42 de ani, are un traseu biografic care îl leagă atât de Al-Qaeda cât şi de ISIS. De altfel, îngrijorarea Administraţiei Bidean este ca în Siria, în aceste condiţii tulburi, să nu se reconstituie teribila grupare cunoscută în regiune sub numele Daesh.  

Israelul a efectutat în toate aceste zile bombardamente intense în Siria, vizând depozite de armament, centre de cercetare militară, aeroporturi, urmărind ca arsenalul militar al fostului regim, inclusiv armele chimice, să nu cadă în mâinile rebelilor care au preluat puterea şi a altor grupări ce pot profita de situaţia din ţară.

Răsturnarea regimului de la Damasc dă o lovitură severă Axei de Rezistenţă prin care Iranul şi-a proiectat ani la rând puterea în zonă, inclusiv celui mai puternic proxy al său, Hizballah. După cum şubrezeşte sever influenţa Rusiei la Mediterana. Atât pentru Iran, cât şi pentru Rusia, cele două puteri care au susţinut dinastia Assad, alungarea de la putere a lui Bashar al-Assad reprezintă o înfrângere severă.

Turcia lui Erdogan, aflată în spatele Hayʼat Tahrir al-Sham – cu interesele sale stratgegice în zonă, legate în principal de kurzi, pe care îi consideră o ameninţare direct - jubilează. Încearcă însă să păstreze un anume echilibru în acţiunile sale din nord-estul Siriei, grupările kurde fiind susţinute de americani. Pe de altă parte, speră ca situaţia să se stabilizeze cât mai curând, iar cei trei milioane de sirieni aflaţi în taberele de refugiaţi de pe teritoriul său – o povară grea, cu tot ajutorul venit din partea Uniunii Europene – să se poată întoarce acasă.    

Răsturnarea de la putere a regimului Assad, care marchează, după treisprezece ani, încheierea Primăverii Arabe în Siria, poate fi începutul reconstrucţiei ţării, dar şi sfârşitul acestui stat, dacă rebelii, reluând luptele dintre ei, vor instaura haosul.

Ceea ce se conturează astăzi pare a fi instaurarea unui stat islamic sunnit.