COMENTARIU Lelia Munteanu: Sora Kafka

Celor care făceau naveta la Viena pentru un Apfelstrudel în Café Mozart, iar acum se simt torturaţi că n-o mai pot face, Weyprechtgasse nu le spune nimic. E în afara Ringului.

Jumătatea de vest a Weyprechtgasse poartă numele Schwester-Maria-Restituta-Gasse.

Încă de pe la jumătatea lui februarie, când catolicii intrau în Miercurea Cenuşii, mă gândesc să scriu despre Sora Restituta Kafa, austriacă de origine cehă, care în 1942, într-o Miercure a Cenuşii, şi-a început martiriul, iar pe 30 martie 1943 a primit cu bucurie ghilotina naziştilor: „Am trăit pentru Christos, vreau să mor pentru El".

Membră a Congregaţiei Hospitaliere a Franciscanelor Carităţii, slujea ca asistentă medicală de chirurgie într-un spital din suburbii. A fost condamnată pentru crima de fi refuzat să scoată crucifixele pe care le pusese în saloane şi de a nu-i fi tratat preferenţial pe „arieni". Ar fi scăpat de ghilotină dacă şi-ar părăsit ordinul monastic. N-a făcut-o, deşi surorile ospitaliere ale carităţii o abandonaseră în puşcărie.

Papa Ioan Paul al II-lea a beatificat-o în 1998.

Nu va fi niciodată canonizată, fiindcă riguroasa Congregaţie pentru Cauzele Sfinţilor cere documentarea a două minuni. Iar Sora Kafka a fost doar un om mărunt, statornic şi devotat, ea însăşi o minune.