COMENTARIU Marius Oprea: Moţiunea de cenzură – o strategie cîştigătoare. Pentru USR - PLUS

Nu cred că un guvern PSD, care oricum n-ar ajunge să se instaleze la Palatul Victoria decît după ce preşedintele Klaus Iohannis va face toate figurile posibile la Cotroceni, victimizînd România încăpută din nou în mîinie ”ciumei roşii”, ar putea face ca lucrurile să meargă mai bine. Primul motiv rezidă în aceea că structurile descentralizate ale puterii au fost ”liberalizate” de sus şi pînă jos şi că primul lucru pe care un nou guvern îl va face, va fi să-şi instaleze proprii oameni în ”descentralizate”, ca să nu mai vorbim de (iarăşi) modificarea algoritmilor în toate societăţile cu capital de stat. Instalarea unui guvern nou ia, în sine, cel puţin două luni; alte două sînt necesare ca ”roţile” să fie din nou puse în funcţiune. Şi aşa vine iarna, vin alegerile. Nu e momentul tocmai potrivit pentru o asemenea mişcare.

Dacă Marcel Ciolacu vrea să-şi arate astfel muşchii în propriul partid, pentru a-i cîştiga şefia, riscă să culeagă şi roadele şi să se trezească în fruntea unui guvern care-i va înghiţi tot timpul, lui şi partidului. Nu e uşor să guvernezi în asemenea vremuri şi-ţi trebuie o experienţă serioasă în exercitarea puterii, pentru a o face cu succes. Experienţă pe care Ciolacu şi mulţi din echipa sa nu o au, iar miniştrii din guvernele pesediste care s-au tot succedat în ”epoca Dragnea” nu ne-au convins nici ei de mare lucru. Ar fi un dezastru pentru PSD, dar mai ales pentru ţară, ca ei să se afle la guvernare, de vreo două-trei luni, în momentul în care ar avea loc alegerile generale. Pentru români, e un reflex mental deja că ”înainte era mai bine”. Sub acest motiv, pentru că nu vor avea nici cum, nici de unde (ar fi făcut-o liberalii, fericiţi) să crească pensiile şi alocaţiile la cuantumul promis şi să se mai descurce şi cu pandemia care e departe de a ne lăsa în pace (după ce toată lumea se va întoarce acasă din vacanţe, cu Covid-ul în bagaje), îi va aştepta un dezastru, savurat şi comentat zilnic şi din toate poziţiile de cerberul de la Cotroceni. Abia atunci va fi începutul sfîrşitului pentru pesedişti, în situaţia în care ”rezerva” lor de cadre, cu o altfel de figură şi prestaţie politică, se rezumă la Grindeanu. Sincer, ca liberal şi dacă aş fi cinic, eu aş vota moţiunea de cenzură, pentru a mă putea bucura, pe îndelete, mai tîrziu. Puterea e mai dulce cînd ştii că te poţi înfrupta din ea, fără ca pofticioşii de pe margine să ţi-o fure, la primul moment de neatenţie.

Una peste alta, din ”bătălia titanilor” liberali şi pesedişti cu această moţiune de cenzură va cîştiga, pe termen mediu şi lung, ca întodeauna, al treilea. Mi-e teamă că scenariul de mai sus, în care cele două mari formaţiuni se macină una pe alta, a fost deja ”mimat” în laboratoare secrete, acolo unde se fac jocurile pentru România. Discret, USR – PLUS a devenit dintr-o alianţă un partid unic şi se pregăteşte, la fel de discret, să-şi faulteze colegii liberali, imediat după ”pactul de neagresiune” de la alegerile locale, cît şi ulterior. Oricare va fi rezultatul la locale, cîştigul va fi al său. Dacă va fi un eşec, vina va aparţine liberalilor. Dacă vor cîştiga, meritul le va aparţine. Cu acest ”baston de mareşal” în raniţă, administrînd o bătălie politică pe care, după obicei, se rezumă să o filmeze cu telefoanele mobile pe culoarele Parlamentului, această formaţiune care nu are niciun alt program în afară de ”jos cu ei”, dar are în schimb origini care o fac susceptibilă de a se fi născut în laboratoarele Coldea – Ardeleanu – Iordache&Co, drept ”braţ de acoperire” al Securităţii prin nepoţiii ei, înveşmîntaţi în steagurile Uniunii Europene şi al NATO, se pregăteşte să cîştige o bătălie la care nici nu participă. Exact aşa cum au făcut Ion Iliescu şi echipa lui de comunişti şi securişti, cînd au umplut rapid ”vidul de putere” de după căderea lui Ceauşescu pentru care nu mişcaseră un deget.

Va reuşi preşedintele Klaus Iohannis să mai arbitreze un asemenea joc, care de fapt e războiul între ”pensionarul” Coldea, care trage sforile din umbra statuii lui Matei Corvin de la Cluj şi Eduard Helvig, cel care i-a netezit drumul spre Cotroceni, cînd au realizat ”preluarea ostilă” a Partidului Naţional Liberal, scoţîndu-i din scenă pe Tăriceanu şi pe Crin Antonescu, dintr-o mişcare de condei? Personal, nici nu mă mai interesează rezultatul jocului, pentru că miza lui ar deveni, pentru mine, ca alegător, nulă. Acum încă nu e.

Dacă moţiunea de cenzură va reuşi, România îşi va urma neabătut drumul. E acelaşi, ca al unui hamster care învîrte roata puterii pe loc, crezînd că merge înainte, sub privirile amuzate ale ”băieţilor” care-i pun seminţele şi apa în tăviţă.