COMENTARIU Sorin Avram: K. Iohannis, împiedicat de preşedintele Iohannis să ajungă şeful NATO

Un candidat cu şanse importante pentru a obţine funcţia ar fi Chrystia Freeland, o doamnă de origine ucraineană în vîrstă de 54 de ani, vicepremier şi ministru de finanţe al Canadei. Ar mai fi luate în calcul Kaja Kallas, în vîrstă de 45 de ani, premierul Estoniei, Zuzana Caputova, 49 de ani, preşedintele Slovaciei, şi Kolinda Grabar-Kitarovic, 54 de ani, fost preşedinte al Croaţiei între anii 2015 şi 2020, fost ambasador al Croaţiei la Washington şi fost secretar general adjunct pentru diplomaţie publică în cadrul NATO.

Pe lista făcută publică de The New York Times mai apare ministrul Apărării din Marea Britanie, Ben Wallace, în vârstă de 52 de ani. Lipseşte Klaus Iohannis, 63 de ani, preşedintele României, al cărui nume a fost puternic vehiculat în presa de la noi ca posibil înlocuitor al lui Jens Stoltenberg.

Bine, la noi scrie fiecare ce vrea: că domnul Iohannis va fi preşedintele ONU, că Marcel Ciolacu va conduce FMI, că Tavi Popescu a fost vândut la Bayern Munchen cu 100 de milioane de euro ori că un scriitor român al cărui nume nu este făcut public pentru a menţine suspansul, are şanse reale să câştige premiul Nobel pentru literatură. În România poţi să spui orice pentru că nu se întâmplă nimic. Noi ne distrăm, ne întristăm, ne entuziasmăm ori ne certăm doar în incintă, pentru că oricum nimeni nu ne bagă în seamă.

Încurajat de articolele care apăreau în presa din România şi care îl instalau în scaunul de şef al NATO, dar, probabil, şi ca urmare a unor discuţii avute cu cineva din eşalonul IV al structurii militare, Klaus Iohannis a început să viseze cu ochii deschişi la importanta funcţie, dar mai ales la avantajele pe care i le-ar aduce o asemenea poziţie. Întrebat la un moment dat dacă ar accepta să preia şefia NATO, domnul Iohannis a declarat: ”Dacă mi s-ar face o astfel de propunere aş evalua situaţia foarte serios şi aş face o declaraţie publică”.

Dacă informaţiile din publicaţia americană sunt corecte, iar aliaţii vor ca o doamnă să ocupe funcţia de secretar general al NATO, e clar că domnul Iohannis nu are nicio şansă. Însă, nu faptul că nu este femeie îl împiedică pe Klaus Iohannis să ajungă şeful NATO.

Oamenii cu putere de decizie în NATO au făcut portretul robot al viitorului şef al NATO, iar când au ajuns la Klaus Iohannis, dacă or fi ajuns, au observat că acesta este robot. Roboţii sunt buni la multe, dar chiar nu poţi să-i pui să o conducă o structură atât de importantă, mai ales într-o perioadă atât de complicată. Apoi, într-o funcţie în care îţi trebuie viteză de reacţie nu poţi numi pe cineva căruia i-a luat zile întregi ca să citească o decizie de câteva pagini a Curţii Constituţionale a României. În acelaşi timp, un şef al NATO trebuie să fie la dispoziţia structurii 25 de ore din 24. Or, pentru actualul preşedinte al României programul de la 09.00 la 17.00 este program, week-end-ul este week-end, sărbătorile sunt sărbători, golful este golf, iar schiul este schi. Şi încă ceva: doar în China s-ar putea produce prăjini cu care să se poată ajunge la nasul domnului Iohannis, şi se ştie că relaţiile NATO-China sunt extrem de complicate.

În concluzie, pe Klaus Iohannis nu faptul că nu este femeie îl împiedică să ajungă şeful NATO, ci preşedintele României, Klaus Iohannis, este cel care îl împiedică.

Paradoxal, chiar dacă România este trup şi suflet alături de NATO şi chiar dacă poziţia geo-strategică o avantajează, România nu prea contează. Mircea Geoană este de câţiva ani secretar general adjunct al Alianţei, însă funcţia a fost obţinut pe persoană fizică, pe relaţiile personale pe care domnul Geoană şi le-a construit cu grijă ca ambasador în SUA, ca ministru de Externe şi ca preşedinte al Institutului Aspen România.