COMENTARIU Valeriu ŞUHAN: De sărbătoare...

Ieri, am împlinit 103 ani !

Istoria ar zice că e o vârstă încă fragedă.

Totuşi, pentru noi, muritori de rând pe pământul României şi trecători grăbiţi prin viaţă, e o vârstă venerabilă.

Am făcut multe în aceşti ani, şi mai bune şi mai rele, ne-am mai împiedicat, ni s-a mai pus piedică, dar una peste alta, suntem în continuare aici.

Ni se spune în continuare români iar ţării noastre, România.

Nu mai suntem aşa de „mari”, dar poate, cine ştie, vom deveni iarăşi ceea ce am fost.

Nu ne-ar trebui mai mult.

Nici n-ar fi corect.

Ne-am născut din ruinele imperiilor răpuse de voinţa oamenilor pe care îi striviseră secole la rândul.

Aparent pierdute, naţiunile şi-au amintit de sine şi au luptat să se afirme cu curaj şi hotărâre.

Noi, ne-am născut pe o ninsoare blândă, la Alba Iulia.

Acolo s-a gândit Mama Istorie să ne zămislească.

Am fost mulţi acolo, 100.000 de români visători dar şi hotărâţi,  încrâncenaţi chiar, să-şi întâmpine Patria, România.

Pentru mine şi ai mei, Marea Unire e reprezentată de o relicvă, o cocardă tricoloră.

Deşi modestă material, valoarea ei de simbol este imensă, de aceea a şi fost transmisă din generaţie în generaţie iar eu pot astăzi, să v-o arăt.

Străbunicul meu a purtat-o în piept atunci, la Alba Iulia, fiind delegat la Marea Adunare Naţională.

Unul dintre copiii săi, bunica mea, a pus-o între paginile Bibliei şi mi-a dat-o când a plecat cu îngerii.

Pe toţi marii făuritori ai Unirii de la 1 decembrie îi cunoaştem şi-i cinstim, printre ei, Regina Maria, Ion I.C. Brătianu, Pan Halippa,  Cicio-Pop, Iancu Cavaler de Flondor, Iuliu Maniu, Vasile Goldiş, Pop de Băseşti, Vaida Voievod, episcopii Miron Cristea şi Iuliu Hossu.

Mai presus de ei însă au fost mulţi, foarte mulţi, Gheorghe, Ion, Vasile, care ne-au pus pe harta lumii.

Pentru mine şi ai mei, Marea Unire e personificată de străbunicul meu.

Numele său ne e cunoscut numai nouă, ai lui.

Îl chema Gheorghe Albu...