COMENTARIU Valeriu Şuhan: DNA în depresie ?! Eu nu cred!

Domnul Crin Bologa, procurorul şef al DNA afirmă explicit într-un interviu, că procurorii DNA şi-au pierdut entuziasmul şi sunt dezamăgiţi. Din cauza asta,”într-adevăr, în ultima perioadă activitatea DNA a avut de suferit” mai spune domnia sa.

Dezamăgirea şi pierderea entuziasmului ar fi determinate de faptul că infracţiunea de abuz în serviciu a fost dezincriminată în parte iar tentativa de abuz în serviciu în totalitate, urmare a deciziilor CCR şi ca urmare ”mai multe dosare au ajuns să fie clasate”, adică 800 de dosare ”cu prejudicii de sute de milioane de Euro”.

Activitatea DNA a mai avut de suferit şi ”din cauza atacurilor unor persoane cercetate sau condamnate.... lansate atât împotriva Direcţiei, cât şi împotriva procurorilor, în mod individual”, aflăm de la procurorul şef al DNA.

Mai voalat, ne aminteşte că ”celelalte instituţii n-au excelat în a sprijini lupta împotriva corupţiei”, dar şi că s-au impus condiţii mai stricte de accedere a procurorilor în instituţie, adică s-a mărit pragul de vechime minim necesar.

Declaraţiile domnului procuror şef îmi par cel puţin, nepotrivite. Domnia sa, conştient sau nu, îi infantilizează pe subordonaţi, îi prezintă  ca fiinţe labile, cu un echilibru emoţional precar.

În opinia mea, e total nedrept ! Cunosc câţiva procurori DNA şi personalitatea acestora nu se potriveşte deloc imaginii induse de domnul Bologa.

Oamenii din DNA, cel puţin în parte, sunt nişte profesionişti ai dreptului, cu caracter şi personalitate demne de respect.

Dar, dându-i credit domnului procuror şef, dacă ar fi aşa cum susţine, ar fi dezamăgitor pentru noi.

Eu mă întreb, aşa din principiu, ce legătură poate exista între ”dezamăgirea” procurorilor şi procesul legislativ.

Mecanismul ”check & balance” propriu democraţiilor care se respectă, asigură fără doar şi poate, soluţia firească combaterii oricărui stres în materie. Legislativul legiferează, procurorii şi justiţia aplică legea. Punct.

Dacă vrei să aplici ceea ce tot tu vrei să influenţezi a se legifera sau a nu se legifera, ”check & balance” rămâne un soi de n-ar mai fi.

O discuţie aplicată, echilibrată, în interesul societăţii, în domeniul justiţiei a fost şi continuă să fie virusată de imixtiunea politicului. Măsuri şi soluţii fireşti devin controversate urmare a manifestării intereselor strâmte, egoiste, dar şi stupide, ale politicienilor. Cei mai mulţi sunt neaveniţi în materie, dar se exprimă cu o siguranţă ce contrastează cu competenţa lor inexistentă. Demagogie şi fanfaronadă.

Au mai intervenit prin media ”specialişti” de conjunctură şi s-a ales praful.

E adevărat însă, că şi oameni din sistem s-au complăcut şi chiar s-au implicat.

Jocuri mărunte şi interese meschine.

Punerea în discuţie a dezincriminării tentativei la abuz în serviciu, este sper, doar o confuzie, o greşeală involuntară sau mai grav, un atac fără temei la CCR.

Tentativa, în general, este o încercare nereuşită, nu poate cauza prejudiciu. Ca urmare, nu înţeleg de unde acele sute de milioane de Euro evocate.

Sigur, altceva este atunci când avem în vedere infracţiuni de omor, tâlhărie, furt şi altele asemenea. Gradul lor de pericol social implică răspunderea penală inclusiv în faza de tentativă.

Dar, chestia cu lipsa de entuziasm şi dezamăgirea este cu adevărat, năucitoare. Păi, entuziasm îi trebuie unui anchetator ?!

În general, entuziasmul reprezintă o stare afectivă care presupune exaltare, frenezie, patos. Patosul entuziast în meseria asta, provoacă daune iremediabile. Materialul de lucru al procurorilor e reprezentat de viaţa oamenilor şi orice excese, conduc la dezechilibru şi nedreptăţi tragice.

Avem dealtfel, exemple revoltătoare în materia asta, când procurori ”entuziaşti” dar dedaţi ”paradelii” au frânt destine într-un mod vinovat. Responsabilitatea anchetatorilor în general vorbind, este imensă şi tocmai din acest motiv nu e deloc uşor s-o porţi.

Unui anchetator îi trebuie tărie şi nu entuziasm, cunoaştere şi nu patos, echilibru şi nu frenezie.

Nu comentez deloc referirile la creşterea exigenţei în ceea ce priveşte accederea procurorilor în DNA. Evident, e inutil.

De multe ori, vorbele lasă urme dureroase şi măsura lor ar trebui să ne fie cunoscută.