COMENTARIU Valeriu Şuhan: Fandări şi artificii... La mişto!

Guvernul a emis o hotărâre prin care a declarat starea de alertă, care prin ”iuţeală de mână şi nebăgare de seamă” ne poate lăsa în alertă până când ne creşte barba sură.

Eu o am deja, aşa că vedeţi ce faceţi voi, cei mai tineri...

Doamne, ce-au mai clocit-o ! Vă citez foarte scurt din Legea 55/15.05.2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de Covid-19, art. 4 al (1) respectiv, al (3). ”Starea de alertă se instituie de Guvern prin hotărâre”

„Când starea de alertă se instituie pe cel puţin jumătate din unităţile administrativ-teritoriale de pe teritoriul ţării, măsura se supune încuviinţării Parlamentului. Parlamentul se pronunţă în şedinţă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, în termen de 5 zile de la data solicitării de încuviinţare.”

Deci, conform legii, starea asta de alertă care tocmai a fost declarată, trebuie să fie aprobată de către Parlament.

Termenul? Cinci zile de la data solicitării.

Solicitare din partea cui? A Guvernului, bineînţeles!

Şi dacă Guvernul nu solicită? Pauză... Tot pauză... Pauză lungă cât o dictatură!

Guvernul României e pe cai mari! Pe Parlament,  dar şi pe noi toţi, de fapt.

Poate să ne călărească să ne ia toţi dracii... De ce? V-am mai zis, pentru că poate!

Azi, acum când vorbim, din motive de orgolii a căror caracterizare o las la îndemâna dvs., avem trei acte normative, de putere diferită, lege, hotărâre de guvern şi hotărârea unui comitet, ăla pentru situaţii de urgenţă, adoptate pe parcursul a patru zile, care „reglementează” acelaşi domeniu, starea de alertă. De fapt, la mijloc e datu’ la gioale...

Sigur ştiţi că o doamnă, parlamentar român, nu din vreo altă ţară, vorbea acum vreo două zile, cu o anumită superioritate, că în politică poţi să mai faci ”artificii” şi ”fandări” cu Constituţia.

Asta ca să-l scuze pe un coleg al domniei-sale, tot atât de „democrat”, de „european” nu mai vorbesc, care voia să amendeze legea citată mai sus cu o prevedere despre  care şi ultimul târtan ştia că e o încălcare flagrantă a Constituţiei.

Nu le amintesc numele, din motive, sper, lesne de înţeles.

Se pare că nimic nu-i mai opreşte pe oamenii ăştia.

După 30 de ani, suntem într-un impas de democraţie atât de mare încât dezideratul traiului într-o societate civilizată pare un pod tot mai îndepărtat.

Faptul că oameni politici îşi permit astfel de exprimări, gesturi şi scenarii demonstrează un dispreţ total nu numai faţă de regulile jocului democratic, faţă de supremaţia legii ca garant şi cale de înfăptuire a democraţiei, dar o mare, enormă, desconsiderare a noastră.

Noi, truditorii mai mari sau mai mici, mai buni sau mai răi, mai deştepţi sau mai prostuţi, mai cinstiţi sau mai uşurel, mai devreme acasă sau mai târziu, mai zbanghii sau mai puţin, indiferent cum am fi, atât timp cât ne plătim onoarea de a fi cetăţean român prin taxe şi impozite, multe sau mai puţine, la timp sau mai târziu, dar le plătim, cu sau fără tragere de inimă, ar trebui să fim mai exigenţi cu ceea ce ne ”cântă” oamenii ăştia de-şi zic şefii noştri. Hai, să le dăm şi câte o partitură...

Orgoliile politice nu mai încetează şi ele ne copleşesc cu atât mai mult cu cât sunt justificate, ipocrit, prin grija faţă de noi.

Cel mai bine a sintetizat acest lucru prim-ministrul României, domnul Ludovic Orban, căruia aseară, într-o declaraţie publică, i-a scăpat porumbelul.

Domnia-sa a declarat că „vom apela la toate pârghiile pe care le avem la dispoziţie pentru a ne asigura că instituţiile publice, agenţii economici, cetăţenii respectă regulile pe care le-am impus şi vom lua toate măsurile pentru a apăra sănătatea şi viaţa oamenilor.”

Sintagma asupra căreia vă atrag atenţia este „…regulile pe care le-am impus…”

Aceasta sintetizează „filozofia” care stă la baza acţiunii guvernamentale, cuprinsă, practic, într-un verb - a impune. Adică, a constrânge pe cineva să accepte sau să urmeze ceva împotriva voinţei sale. (vezi explicaţii DEX)

La atât s-ar reduce democraţia din România?!

Puţin, foarte puţin…