COMENTARIU Valeriu Şuhan: Miliţia şi Constituţia

Una dintre aceste excepţii ar fi putut să fie constituită chiar acum când scriu, după ce am citit decretul prezidenţial de prelungire a stării de urgenţă şi am aprofundat natura sa juridică. Bineînţeles, m-am consultat cu experţi în domeniu, am citit şi m-am documentat cu temei. Se zice că diavolul se ascunde în amănunte. E şi cazul situaţiei în care ne aflăm!

În ambele decrete prezidenţiale, cel de instituire a stării de urgenţă, din 16 Martie, cât şi în cel de prelungire a acesteia, din 14 Aprilie, la art. 48 lit b respectiv art 73 lit.b, Preşedintele a decretat că Ministerul Afacerilor Externe ”va notifica Secretarului General al ONU şi Secretarului General al Consiliului Europei măsurile adoptate care au ca efect limitarea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale, în conformitate cu obligaţiile internaţionale ce revin României”.

Bun, zici cam cu jumate de gură. Şi care sunt drepturile alea care se restrâng ? Păi, ne spune tot Preşedintele ! Domnia Sa decretează că se restrânge exerciţiul următoarelor drepturi constituţionale, libera circulaţie, dreptul la viaţă intimă, familială şi privată, inviolabilitatea domiciliului, dreptul la învăţătură, libertatea întrunirilor, dreptul la proprietate privată, dreptul la grevă şi libertatea economică.

Numai când citeşti că aceste drepturi se restrâng, începe să te strângă pantofii. Aşa, brusc! Parcă apare şi o uşoară transpiraţie, iar mintea te duce direct cu peste 30 de ani în urmă. Pe unul ca mine, cel puţin.

Pe ceilalţi, mai tineri, cel mai probabil dar şi justificat, nu-i duce nicăieri. Ei habar nu au, pentru că nu au de unde, ce potenţial exploziv au ”limitarea” sau ”restrângerea” unor drepturi şi libertăţi fundamentale. Le spun doar atât, pentru ca această limitare sau restrângere să nu mai existe, să dispară, în Decembrie 1989 au murit oameni. Tineri ca şi ei, la vremea aia.

Şi asta încă nu-i destul ! Staţi, că mai e ! În 16 Martie la două zile după instituirea stării de urgenţă de către Preşedintele României, printr-o Notă Verbală, MAE român a cerut activarea art. 15 din Convenţia Europeană a drepturilor Omului, atenţie, fără să facă vreo referire concretă la drepturile pe care vrea să le suspende. De ce, oare ? Aceasta este o întrebare retorică... Acest art. 15 din Convenţie prevede că ”în caz de război sau de alt pericol public care ameninţă existenţa unei naţiuni”, un stat membru, adică inclusiv România, ”poate lua măsuri derogatorii de la obligaţiile prevăzute în Convenţie, în măsura strictă în care situaţia o impune şi cu condiţia ca aceste măsuri să nu contravină altor obligaţii care decurg din dreptul internaţional.”

Păi, ce război, care, de unde, ce pericol ne ameninţă existenţa ca naţiune ?! Mie mi se pare că aceste condiţionalităţi nu numai că sunt extrem de limitative, dar a le atribui situaţiei actuale a României, chiar sub pandemie, este în cel mai bun caz, o exagerare. Mare ! De ce s-a exagerat atât de mult, cui foloseşte ? Ar trebui ca odată, să avem un răspuns. Chiar, simt că îl merităm ! Pentru informarea dvs., măsuri derogatorii au mai luat Letonia, care însă, a notificat care sunt drepturile restrânse, Armenia şi Moldova. Acesta, este un fapt !

Tot un fapt, este că în ziua de 16 Martie, atenţie, deci, la aceeaşi dată cu primul decret prezidenţial şi cu două zile înainte de suspendarea Convenţiei de către România, Comisarul European pentru Drepturile Omului doamna Dunja Mijatovic invoca nevoia de solidaritate şi solicita statelor membre protejarea drepturilor omului, inclusiv în perioada combaterii COVID-19.

Guvernul nostru, într-un deplin spirit european desigur, s-a făcut că plouă şi a ars-o miliţieneşte. Şi-a trimis de urgenţă nota verbală şi s-a spălat pe mâini, şi-a tras geacă de piele, caşcheta pe spate şi învârtind bulanul ameninţător, ne-a împins în case sau a început să ne amendeze vârtos.

Doamne, cât de mult şi-au dorit oamenii ăştia să fie miliţieni. De mici, visau la caşchetă şi la bulan.