Ion Cristoiu: 1936. Breaking News: Prima excursie românească în Uniunea Sovietică!

  • Ion Cristoiu: Ca istoric, situez posibilitatea excursiei în contextul reluării relaţiilor diplomatice cu URSS prin numirea unui ambasador la Bucureşti pe 3 noiembrie 1934. Au urmat mai multe momente semnificative pentru încălzirea relaţiilor dintre România şi URSS.
  • Ion Cristoiu: Nici unul dintre marile cotidiene ale vremii – Curentul, Viitorul, nici măcar prosovieticele Adevărul şi Dimineaţa – nu consemnează ştirea, deşi după opinia mea era un Breaking news, o ştire al cărei titlu ar fi trebuit să se întindă dintr-o parte în cealaltă a paginii întîi.
  • Ion Cristoiu: La întoarcerea excursioniştilor nici unul n-a fost pus de presă să facă mărturisiri despre ce-a văzut şi ce-a trăit. Ca să nu mai spun c-ar fi trebuit publicate amănunte despre Programul excursiei, despre cît a costat şi, mai ales întrebaţi cei înscrişi dacă nu le e teamă să meargă în URSS.
2095 afișări
Imaginea articolului Ion Cristoiu: 1936. Breaking News: Prima excursie românească în Uniunea Sovietică!

Ion Cristoiu: 1936. Breaking News: Prima excursie românească în Uniunea Sovietică!

Căutînd ceva în colecţia pe 1936 a ziarului Universul (amănunte despre Congresul studenţilor legionari de la Târgu-Mureş, 3-4 aprilie 1936), am găsit în ediţia datată 8 aprilie 1936, apărută în după-amiaza zilei de 7 aprilie 1936 următoarea ştire:

„Prima escursiune românească in Rusia sovietică

Tighina, 5 Aprilie

Cu trenul de 13.01 au sosit la gara Tighina, venind din Bucureşti, 47 de persoane din diferite oraşe, care urmează să plece cu primul tren spre Rusia Sovietică în escursiune de 16 zile.

Această excursie se face prin intermediul societăţii «Inturist» a U.R.S.S.

La sosirea trenului la gara Tighina, pe peron se afla o mulţime de lume, care, din curiozitate, a venit să vadă pe cei cari se duc în Rusia Sovietică.

Autorităţile de frontieră au dat tot concursul escursioniştilor, atît la ce priveşte controlul vamal, cît şi viza paşapoartelor. Din oraşul nostru a plecat d. deputat Nicolae Ticu.

La 2.27 d. a. trenul cu escursioniştii au plecat spre Tiraspol.”

Ca istoric, situez posibilitatea excursiei în contextul reluării relaţiilor diplomatice cu URSS prin numirea unui ambasador la Bucureşti pe 3 noiembrie 1934.

Au urmat mai multe momente semnificative pentru încălzirea relaţiilor dintre România şi URSS:

Reconstruirea în 1935 a podului peste Nistru, dintre Tighina şi Tiraspol, reluarea comunicaţilor pe mare între Odesa şi Constanţa, o primă restituire a Tezaurului de la Moscova (1443 lăzi însumînd 135 de tone ajunse în Gara Obor pe 16 iunie 1935, cu un tren de 17 vagoane de marfă) aducerea în ţară a osemintelor lui Dimitrie Cantemir, duminică, 16 iunie 1935, mort în Rusia la 21 august 1723, în satul său Dmitrovska (azi Dmitrovsk-Orlovski), bolnav de diabet, şi înmormîntat în biserica Sf. Nicolae din Moscova. Deşi atît pe vremea regimului Ceauşescu, cît şi în postdecembrism, s-a evitat să se spună adevărul, osemintele ne-au fost restituite de ruşi, în 1935, ca semn al îmbunătăţirii relaţiilor sub influenţa lui Nicolae Titulescu.

Ca ziarist mă întreb cum de n-a devenit ştirea asta numărul unu în marea presă a momentului. Informaţia apare doar în Universul, sub forma unei corespondenţe scurte din Tighina. Nici unul dintre marile cotidiene ale vremii – Curentul, Viitorul, nici măcar prosovieticele Adevărul şi Dimineaţa – nu consemnează ştirea, deşi după opinia mea era un Breaking news, o ştire al cărei titlu ar fi trebuit să se întindă dintr-o parte în cealaltă a paginii întîi. La întoarcerea excursioniştilor nici unul n-a fost pus de presă să facă mărturisiri despre ce-a văzut şi ce-a trăit.

Ca să nu mai spun c-ar fi trebuit publicate amănunte despre Programul excursiei, despre cît a costat şi, mai ales întrebaţi cei înscrişi dacă nu le e teamă să meargă în URSS.

Ca scriitor încerc să-mi imaginez trăirile excursioniştilor, atît înainte, cît şi în timpul călătoriei. Imaginea Rusiei sovietice în România interbelică stă sub semnul propagandei de război susţinute de presa noastră, cu excepţia, poate, a Presei din Sărindar, Adevărul şi Dimineaţa.

George Magherescu lucrează la Secţia a III-a Operaţii a Marelui Stat Major. În această ipostază se deplasează în Basarabia, la Hotin. Ce l-a impresionat cel mai mult aici la Hotin ne va povesti el mai tîrziu în Memoriile publicate la editura Adrian Păunescu în 1991 sub titlul Adevărul despre Mareşalul Antonescu:

„Ce mă atrăsese mai mult la Hotin era priveliştea ce se oferea ochilor pe malul celălalt. De la începutul coborîşului pe malul românesc se deschidea înaintea ochilor, ca într-un enorm amfiteatru, un orizont pe puterea vederilor. Avusesem de prima dată impresia că mă găseam la marginea lumii. Dincolo de firul de argint ce şerpuia jos, lunecînd printre maluri verzi începea altă lume, lumea tainelor, a temerilor, a ameninţărilor!

Dincolo era doar U.R.S.S.!

Îmi alesesem un loc la umbra a doi vişini din prima vie de cum începuse şoseaua să coboare spre Cetate. Era un loc minunat de observaţie. Şedeam uneori o după-amiază întreagă privind dincolo prin binoclu. Ce curios! Totul parcă se schimba ca prin farmec de cum treceai apa cu privirea! Malul răsăritean era cu mult mai jos şi se pierdea în depărtări alburii într-o pantă uşoară. Dincoace, porneai să urci o pantă lungă, care domina cu o sută de metri malul opus.

Vegetaţia avea şi ea un alt caracter. Era mai domoală şi nu aşa năvalnică ca pe malul nostru. Aspectul cîmpului era un singur ogor cît cuprindeai cu ochii. Tarlaua individuală era ştearsă, dispărută şi lipsa de mişcare paraliza decorul.

Într-adevăr, stătusem ceasuri întregi ca să nu văd pe sosea decît poate un camion şi, din satul ascuns printre pomi, din cînd în cînd, cîte o umbră omenească. Atît; restul era linişte, taină, mister.

Din aceste puţine elemente încercam să-mi făuresc o imagine despre noua societate de dincolo de apă; acolo începea doar imensa, pravoslavnica Rusie! Care o fi adevărata ei faţă? Confruntînd ceea ce vedeam cu ce ştiam despre această societate, o singură verificare se impunea: reţinere, tăcere, mister.”

E una dintre cele mai semnificative pagini despre imaginea Rusiei sovietice în conştiinţa românilor de dincoace de Nistru:

O lume misterioasă, locuită de barbari, aşa cum, probabil îşi imaginau romanii lumea de dincolo de Zidul lui Adrian.

Viziunea aste era rodul presei româneşti interbelice, incapabile să scrie un rînd corect despre URSS, fie acesta şi critic. Românilor li se ofereau adevărurile de a gata ale celei mai simpliste realităţi. Nu cred că vreun ziarist român să fi mers la Moscova pentru a verifica năzdrăvăniile care se scriau în ziarele noastre despre Rusia Sovietică.

Cum să nu te întrebi, ca scriitor, ce-o fi fost în sufletul celor care, luîndu-şi inima în dinţi, s-au înscris în excursie în ţara tuturor grozăviilor. Şi tot ca scriitor nu poţi să nu te întrebi dacă excursia le-a schimbat participanţilor imaginea despre URSS cu care trecuseră Nistrul.

N.B. Ca istoric, ca ziarist şi ca scriitor nu pot să nu mă întreb:

Ar fi posibilă azi plecarea unui grup de români într-o excursie prin Rusia lui Putin?!

 

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro

 

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici