Ion Cristoiu: O Mary Stuart care luptă pentru drepturile femeilor de azi

Pentru că mă durea groaznic capul şi de asta nu puteam dormi, am dat gata filmul Mary – Queen of Scots , luat cu mine la Edinburgh alături de alte filme inspirate din Istoria Scoţiei. Mary Stuart e în Scoţia de azi un personaj de crîncenă exploatare turistică. La castelul Fakland, unde mare lucru n-ai ce vedea, înscris cum e alături de multele castel scoţiene şi englezeşti, de parcă în această parte a lumii oamenilor n-au cultivat cereale, ci castele, dormitorul reginelor şi publicitate drept dormitorul lui Mary, regina Scoţilor.

Filmul a fost produs în 2018 şi a avut o primă aşa şi aşa. Din punct de vedere istoric filmul a fost critic pentru inacurateţe. Sa afirmat şi pe drept cuvînt că Mary şi Elizabeth nu s-au întîlnit niciodată. Unii critici au denunţat ca făcînd concesii Instagramului multe scene de sex, inclusiv de sex oral. Potrivit Wikipedia , criticul AO Scott a scris în The New York Times pe 6 decembrie 2018 că „studenţii de la Istoria Scoţiei ar putea fi surprinşi să înveţe că soarta naţiunii lor a fost decisă de un act de cunnilingus” . Autorul face aluzie la scena de sex oral dintre Henry Darnley şi Mary la prima lor întîlnire. Am ţinut să văd filmul pentru personajul John Knox. Se ştie că John Knox, un fel de Savanarola al Scoţiei, personaj istoric fascinant, a fost unul dintre marii adversari ai Reginei Mary. Atît pentru că era catolică, cît şi pentru că era femeie. Michel Duchein în a sa Histoire de l'Ecosse (Biographies Historiques) (French Edition), Fayard. Kindle Edition, scoate în evidenţă un citat din pamfletele lui Knox împotriva lui Mary Styart:

„La sosirea ei soarele a stat ascuns timp de patru zile, iar cerul mai întunecat decît fusese văzut vreodată în amintirea Omului: presimţire a durerii, tristeţii, întunericului şi impietăţii pe care aceste femei le-a adus cu ea”.

Eram convins că filmul se va ocupa pe larg de război dintre John Knox şi Mary, între un moralist fără fisură şi o femeie niţel dezmăţată. O clipă am crezut că aşa va fi. Chiar în primele secvenţe ale filmului, cele consacrate întîlnirii lui Mary cu membrii Consiliului, se declanşează un conflict între John Knox şi Mary, provocat de fapt că Knox a stat jos în timp ce vorbea cu Regina. Knox e aici surprins cu plete şi şapcă, imagine deja tradiţională în Istoria Scoţiei. După ce Knox părăseşte încăperea, multe secvenţe insistă pe destrăbălarea de la Curte, adusă de Mary din Franţa. John Knox şi surprins de acum încolo ţinînd discursuri împotriva Catolicei, dar şi a Dezmăţatei. Din nefericire e doar atît. Filmul se vrea o producţie a celebrei tendinţe feministe isterice de azi. Mary a rămas în Istoria Europei drept o femeie la care pasiunile s-au dovedit infinit mai puternic decît raţiunea de stat, lucru care o deosebeşte radical de Regina Elisabeta. Potrivit comentatorilor, filmul se bazează pe cartea lui John Guy, Queen of Scots: The True Life of Mary Stuart , apărută în 2004. N-am citit cartea şi nu ştiu ce noutăţi aduce ea în viziunea despre Mary. Sigur e că filmul o prezenta pe Mary ca pe o victimă a bărbaţilor şi nu a propriilor slăbiciuni. Căsătoria cu Bothwel e prezentată ca rezultatul unui şantaj şi nu ca o căsătorie nepotrivită din cauza pasiunii lui Mary pentru ucigaşul soţului. Danley e descris ca homosexual (de aici cunniligsul din primele secvenţe ale filmului,) iar Elisabeta, ca o nefericită invidioasă pe verişoara ei, pentru că era frumoasă, liberă şi pătimaşă. Feminismul manifest al filmului apare şi din strădaniile lui Mary de ao cuceri pe Elisabeta prin insistenţa pe destinul lor comun, de femei care trebuie să se lupte cu bărbaţi.

Braveheart sacrifică adevărul istoric de dragul adevărului vieţii.

Mary, Queen of Scots sacrifică adevărul istoric şi adevărul vieţii de dragul mesajului violent feminist.

NOTĂ : Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro