Ion Cristoiu: Rolul Timpului Probabil în Istoria Omenirii

Citate. Sclipiri diamantine ale pamfletarului Arghezi:

„Înfăţişarea lui nu e nici de bărbier, nici de cozonac cu migdale.” (Tudor Arghezi, Ateneul, hanul picturii, în Facla, 24 decembrie 1911)

„Un portret al său figura însă de acum vreo două zeci de ani în Academia Română, nu ştiu şi nici nu-i nevoie să se ştie pentru ce.” (Tudor Arghezi, Moartea la mitropolie, în Facla, 31 decembrie 1911)

*

Vremea care intervine în Războaie. „20 noiembrie 1942. Timp foarte prost. (...) Von Richthofen e de părere că dacă ar avea o singură perioadă de timp frumos, o intervenţie aeriană solidă din partea noastră ar duce la lichidarea cazului Rusă în mai puţin de două ... (....) Dar am avea absolută nevoie de vreme bună pentru a ajunge să salvăm mobilele.”

„ 21 noiembrie 1942. Nu putem zbura nicăieri. Timpul este blocat pretutindeni ... Nici o cale de a gîndi la o acţiune defensivă.”

„23 Noiembrie 1942. Cerul se limpezeşte niţel peste Donetz. Dar vremea rea ​​persistă în regiunea pătrunderii ruseşti, astfel încât nici o misiune aeriană nu poate fi realizată şi că nu se poate obţine o idee exactă a situaţiei.”

Rîndurile de mai sus sînt din Jurnalul de marş al Flotei a IV-a aeriană germană şi din carnetul de rută al comandantului Flotei, generalul von Richthofen din timpul Spargerii frontului la Stalingrad. Ele confirmă un adevăr:

Dezastrul armatelor române şi nemţeşti a fost mult sporit de vremea rea (ceaţă ca niciodată), care a făcut imposibilă intervenţia aeriană atît din partea nemţilor, cît şi din partea românilor.

 Citind aceste lucruri din cartea Stalingrad, însumînd note de-ale lui Paulus, mi-am amintit că nemţii au fost înfrînţi în iarna lui 1941, în faţa Moscovei, tot de Meteo. Ca niciodată în ultimele decenii, iarna a venit mai devreme, la debutul lui decembrie 1941, şi s-a năpustit asupra nemţilor cu minus 30 de grade. În ţinută de vară, pentru că Hitler nu luase în calcul posibilitatea ca înaintarea în inima Rusiei să fie încetinită de rezistenţa oarbă a ruşilor, nemţii au fost cît pe-aci s-o ia la fugă înapoi, peste graniţă. A trebuit să intervină Hitler, care a salvat Germania de la dezastrul retragerii de tip Napoleon.

Nu numai în cazul lui Hitler, dar şi în cel al lui Napoleon, Vremea a intervenit în forţă de partea unuia dintre combatanţi – de partea englezilor – prin ploaia de peste noapte la Waterlloo, care a obligat Marea armată să amîne ofensiva, ceea ce a dat răgazul necesar englezilor.

Luînd aminte la amănuntele astea, m-am gîndit că n-ar strica un eseu despre Rolul Meteo în istoria omenirii. Uite, de exemplu, bomba de la Hiroşima a putut fi lansată şi odată cu ea a putut fi născută spaima de Apocalipsa nucleară, datorită vremii frumoase. Se pare că multe momente de răscruce ale omenirii au fost determinate într-o direcţie şi nu în alta din cauza vremii. Cred că la un moment dat meditasem la ipoteza de lucru a unei istorii sub înfăţişarea unui vehicol ajuns la răscrucea mai multor drumuri. De ce a luat-o omenirea pe un drum şi nu pe altul, contrazicînd fatalismul de tip marxist? Intervenţia unor factori precum Vremea ar putea da un răspuns.

*

Siguranţa de ieri e SRI de azi. Observaţie a lui Nae Ionescu în tableta În zodie nouă din Cuvîntul 1 noiembrie 1927, de mare actualitate:

„Pentru a se menţine şi pentru a convinge ţara de necesitatea absolută a permanentizării Partidului Liberal la cîrma ţării, d-l Ion Brătianu recurge la mijloace pe care pînă acum nu le întrebuinţa decît o Siguranţă generală oarecare şi ea în nevoie să-şi justifice existenţa: organizează sau cel puţin descoperă comploturi.”

Siguranţa de ieri e SRI de azi.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro