Cine este Mohammed Deif, poreclit „Fantoma”. Liderul Hamas ar fi rămas fără un ochi şi fără o mână

Îi spun „Fantoma”, dar el există cu adevărat şi a demonstrat-o în aceste ore pline de tensiune. Mohammed Diab al Masri, nume de război Mohammed Deif, este cel care a pus la cale atacul fără precedent asupra Israelului. O operaţiune pregătită de un om care, rămânând în umbră, a transformat o mână de luptători de gherilă într-o formaţiune înfricoşătoare. 

La 50 de ani, şeful aripii militare a Hamas s-a născut în Khan Younis, Gaza şi, în ciuda resurselor financiare reduse ale familiei sale, a putut să studieze. Biologie, spune biografia lui. Şi a găsit şi o modalitate de a se dedica, de tânăr, teatrului. A interpretat rolul lui Abu Khaled într-o piesă intitulată „Clownul”.

Sunt doar scurte paranteze, mici detalii de la adevărata lui misiune: cea a unui militant feroce. A crescut sub aripa lui Yaya Hayyash, inginerul, coordonatorul atacurilor sinucigaşe de la mijlocul anilor 1990, iar când mentorul său a fost ucis, el a făcut pas după pas pentru a-l înlocui.

Prima sa specialitate a fost luarea de ostatici, actiune repetată în ultimele ore la scară masivă. Ulterior, s-a dedicat construirii arsenalului facţiunii, brigăzile Ezzedine al Qassam, vârful de lance al mişcării. Au trecut de la Kalashnikov la drone şi rachete. Reţeaua a importat material de război prin tuneluri clandestine conectate la teritoriul egiptean.

Are chipul schilodit

„Fantoma” este întotdeauna în centru. Ierusalimul, pe vremea lui Arafat, ceruse arestarea lui şi, pentru o anumită perioadă, fusese plasat într-o reşedinţă supravegheată de Autoritate. O şedere de câteva luni care nu i-a întrerupt cariera, devenind numărul 1 cel mai vânat de către israelieni. 

Biografiile citează şase până la opt episoade de acţiuni ţintite pentru a-l ucide, dar a scăpat întotdeauna, de câteva ori cu răni grave. Nimeni nu este sigur, dar există apropiaţi care spun că şi-a pierdut un ochi şi o mână sau că poate merge cu dificultate din cauza consecinţelor unei aşchii.

În august 2014, i-au bombardat casa, un raid care a costat viaţa uneia dintre soţii şi a unei fiice. Au căzut şi unii dintre colaboratorii săi, dar el a rămas în picioare.

Vânătoarea continuă, iar experienţa îndelungată de ani de conflict l-au obligat să adopte măsuri riguroase de securitate.

Există o singură fotografie veche cu el în circulaţie, fără telefon, foloseşte doar curieri şi mesaje înregistrate postate pe web. În primul audio cunoscut, în 2003, le-a promis adversarilor săi: „Viaţa ta va fi un iad”. 20 de ani mai târziu, a adus Iadul în Israel, cu Operaţiunea Furtuna Al-Aqsa, când a spus: „Este ziua marii revoluţii”.