După decenii de interdicții, China plătește familiile să aibă copii, dar tinerii refuză

Timp de peste trei decenii, China a impus cu strictețe politica unicului copil, introdusă în 1979 pentru a controla explozia demografică. Familiile care aveau mai mult de un copil erau sancționate sever, prin amenzi uriașe, iar în unele cazuri prin avorturi forțate sau sterilizări.

Au existat excepții doar în mediul rural: dacă primul copil era fată, unele cupluri aveau dreptul și la al doilea copil. Această politică a generat dezechilibre majore: îmbătrânirea accelerată a populației, o scădere alarmantă a natalității și un dezechilibru de gen accentuat, cauzat de preferința pentru băieți și de avorturile selective sau abandonul fetelor, mai ales la sate.

În fața acestor efecte, guvernul chinez a renunțat oficial la politica unicului copil în 2016, permițând două nașteri per familie, iar în 2021, a extins limita la trei. Recent, în încercarea de a opri declinul demografic, China a lansat o subvenție națională de 3.600 de yuani (aproximativ 500 de dolari) anual pentru fiecare copil sub trei ani. Aproximativ 20 de milioane de familii ar urma să beneficieze de această măsură până la finalul anului, însă tinerii chinezi refuză din ce în ce mai mult să aducă pe lume copii, scrie CNN.

Subvențiile nu mai conving

CNN a relatat cazul unui tânăr de 25 de ani, Zane Li, care a fost copilul „interzis” al familiei sale. Părinții lui au plătit o amendă de 100.000 de yuani pentru a-l putea avea, de trei ori mai mult decât câștigau anual. „Abia reușeam să supraviețuim” și-a amintit tânărul. Crescut în datorii și sacrificii, Li nu vrea copii: „Ar însemna doar mai multă suferință. Nu pot oferi unei familii o viață decentă”.

China acordă subvenții pentru îngrijirea copiilor în încercarea de a crește rata natalității

Un restaurant din China stârnește îngrijorare după ce a introdus în meniu ”îmbrățișări cu pui de leu”

„Nu mai este doar un experiment local. Este un semnal clar că guvernul vede criza natalității ca pe o problemă națională urgentă”, a explicat Emma Zang, demograf și profesoară la Yale. Dar tot ea a avertizat că „subvențiile nu vor schimba mare lucru. Politici similare au eșuat în Japonia și Coreea de Sud”.

„Costul este prea mare, iar beneficiile prea mici”

Problema nu este doar financiară. Generațiile tinere simt că nu mai există mobilitate socială reală, că diplomele nu mai garantează un viitor stabil, iar munca devine un cerc vicios de efort fără recompensă. Termeni ca „involuție”, care descrie competiția tot mai intensă cu beneficii tot mai mici, și „lying flat”, adică retragerea deliberată din această cursă, reflectă starea unei generații tot mai epuizate.

„Costul este prea mare, iar beneficiile sunt prea mici. Am investit enorm, dar am primit foarte puțin în schimb”, a explicat pentru sursa citată motivul pentru care nu vrea să devină mamă o tânără de 29 de ani, menționând și faptul că femeile din China resimt inegalitatea în mod direct: „Femeile poartă o povară mult mai grea decât bărbații când vine vorba de creșterea unei familii”.

Deși Partidul Comunist promovează din nou imaginea „soției virtuoase și a mamei bune”, specialiștii spun că, fără politici reale care să susțină egalitatea, precum concedii de paternitate, locuri de muncă flexibile și sprijin pentru carieră, natalitatea nu va crește.