Furia Generației Z împotriva elitelor politice se răspândește în întreaga lume. Din Maroc până în Nepal și Indonezia, tinerii ies în stradă pentru a protesta împotriva inegalităților

Capitala Marocului, Rabat, impresionează prin infrastructura modernizată, clădirile restaurate, cafenelele aglomerate și grădinile andaluze bine întreținute. Totuși, de cealaltă parte a râului Bou Regreg, contrastul devine evident.

Orașul vecin Salé, zonă predominant rezidențială, se confruntă cu drumuri degradate, locuințe vechi și un nivel ridicat al infracționalității. A fost de-a lungul anilor un punct sensibil al mișcărilor sociale, iar în această săptămână au avut loc noi proteste violente, în special în cartierul Al-Amal, unde grupuri de tineri au vandalizat bănci, mașini de poliție și clădiri. Autoritățile au reacționat printr-o intervenție în forță.

Inegalități tot mai adânci și nemulțumiri sociale

Nemulțumirile provin din inegalitățile economice tot mai mari, într-o perioadă în care Marocul investește masiv în proiecte de anvergură, inclusiv organizarea Cupei Mondiale de Fotbal din 2030 și construirea celui mai mare patinoar de hochei pe gheață de pe continent, în timp ce șomajul în rândul tinerilor depășește 60%, notează Bloomberg.

Proteste ale Gen Z în Maroc, pe modelul revoluției din Nepal / Premierul Marocului face apel la dialog

Președintele Madagascarului dizolvă guvernul după protestele generației Z

Fenomenul se înscrie într-un val mai larg de proteste ale tinerilor din Africa și Asia, care contestă stagnarea economică, corupția, lipsa oportunităților și dominarea politică a unor elite îmbătrânite.

Val global de mobilizare a Generației Z

În ultimele luni, manifestații similare au avut loc în Madagascar, Indonezia, Kenya și Mongolia, alimentate de nemulțumiri legate de costul vieții, șomaj și diferențele de venituri. Rețelele sociale au jucat un rol esențial în mobilizarea protestatarilor.

Afișarea ostentativă a bogăției în rândul liderilor politici și al familiilor lor, de la ceasuri de lux până la vacanțe expuse pe Instagram și TikTok, a amplificat percepția publică de inechitate.

În Nepal, luna trecută, și în Bangladesh, anul trecut, protestele tinerilor au dus chiar la demisia guvernelor.

„Ceea ce distinge valul actual de mobilizare a tinerilor este convergența condițiilor în medii politice foarte diferite”, a declarat Bilal Bassiouni, director de prognoză a riscurilor la compania de consultanță Pangea-Risk. „Tinerii se confruntă simultan cu creșterea costului vieții și cu o slabă creare de locuri de muncă, în timp ce autoritatea politică este concentrată în mâinile unor elite îmbătrânite”.

În Madagascar, protestele continuă, deși președintele Andry Rajoelina a dizolvat recent guvernul. Potrivit autorităților, peste 20 de persoane au murit în confruntările cu forțele de ordine.

În Maroc, bilanțul actual arată trei persoane decedate și peste o mie reținute, în cel mai amplu val de tulburări sociale de după Primăvara Arabă. Mișcarea, organizată de grupul GenZ212, acuză cheltuielile excesive pentru Cupa Mondială în detrimentul investițiilor în educație și sănătate.

Deși Marocul s-a consolidat ca un important centru industrial regional, în special în domeniul producției auto, creșterea economică din ultimul deceniu nu a reușit să reducă semnificativ șomajul în rândul tinerilor.

„În țara asta, doar ne uităm la vitrine”

„Tot ce ne-a mai rămas este să protestăm”, spune Houssam, un șofer care lucrează în Rabat.
„Știu că nu voi putea niciodată să am o casă, nu cu ce câștig acum. Sunt mereu pe minus. În țara asta, doar ne uităm la vitrine”, spune tânărul de 29 de ani.

Nemulțumiri similare se manifestă și în alte state. În Nepal, tinerii au incendiat clădiri guvernamentale pentru a denunța corupția și lipsa locurilor de muncă, ceea ce a dus la căderea guvernului.

De asemenea, Indonezia s-a confruntat luna trecută cu cele mai grave tulburări civile din ultimii ani, după ce planurile guvernului de a acorda parlamentarilor o indemnizație lunară pentru locuință în valoare de 3.000 de dolari au declanșat un val de indignare publică într-o țară afectată de sărăcie endemică și lipsa locurilor de muncă.

În Kenya, manifestațiile de amploare au determinat președintele William Ruto să-și remanieze cabinetul și să retragă un proiect de lege fiscal contestat.

În Bangladesh, protestele tinerilor au culminat cu demisia premierului Sheikh Hasina.