Masoneria mondială, ajunsă la o răscruce românească

  • Un conflict tipic românesc are acum consecinţe globale
  • Instituţii şi principii universale se lovesc de o ambiţie personală
  • Pentru străini, e o situaţie fără precedent; pentru români, e veche şi mulţi nu o mai rabdă
34580 afişări
Imaginea articolului Masoneria mondială, ajunsă la o răscruce românească

Masoneria mondială, ajunsă la o răscruce românească

Pentru mulţi, masoneria este o organizaţie secretă şi misterioasă, predestinată să hrănească toate teoriile conspiraţioniste. Masonii înşişi o definesc ca pe o organizaţie ”discretă”. Conflictul actual dintre structurile masoneriei române aduce însă organizaţia în atenţia presei. Dincolo de ”dezvăluiri senzaţionale”, pentru a înţelege problema este necesar să ne întoarcem la fapte şi la cronologia lor.

 

Stelian Nistor, conducătorul Ritului Scoţian al masoneriei din România, a fost ales să preia conducerea – în numele ţării noastre – a Conferinţei mondiale a Riturilor scoţiene. Această poziţie este cea mai înaltă obţinută vreodată de un mason român. O veste bună pentru orice român. Aproape orice român. Cum se întâmplă deseori pe la noi, iată că un compatriot, Radu Bălănescu,  conducătorul Marii Loji Naţionale din România, percepe evenimentul ca pe o ameninţare personală şi reacţionează mioritic. În timp ce masonii sunt izolaţi în starea de urgenţă, Marele Maestru forţează propria Constituţie, decide să dea de pământ cu Ritul Scoţian mondial, încearcând chiar să-l excludă pe Nistor din masoneri română! Un scandal tipic românesc, care atrage însă imediat indignarea internaţională. În aşteptarea sancţiunilor ce vor urma, tot mai mulţi masoni români se revoltă, denunţând dictatura lui Bălănescu, cerând-i demisia şi reforme democratice. Documentul lor poartă un titllu istoric şi foarte probabil profetic: Proclamaţia masonică de la Timişoara. Un detaliu ce merită semnalat: 30 ani mai târziu, unul dintre semnatarii celei din 1989 se regăseşte printre autori. Un cap ceva mai cărunt, dar un spirit încă luptând pentru libertate.

 

Pentru a urmări mai bine faptele, câteva precizări sunt necesare. Ca în orice veche organizaţie, şi funcţionarea masoneriei se bazează pe câteva instituţii (cu atribuţii şi puteri precis delimitate), pe texte fundamentale (constituţii, coduri şi regulamente), cât şi pe principii universale şi cutume străvechi. Pentru a ajunge la edificiul actual, toate acestea s-au adăugat şi armonizat în timp. În mult timp, căci organizaţia există de secole.

 

Masoneria funcţionează pe grade. Acestea nu trebuie citite ca nişte grade militare, ci mai curând ca unele academice, ele fiind menite să reflecteze poziţia fiecărui membru pe un traseu al cunoaşterii, nu subordonarea unora faţă de alţii. Primele trei grade sunt administrate de câte o Mare Lojă, gradele ”înalte” de câte un Rit de Perfecţie. În cazul Ritului Scoţian Antic şi Acceptat, cel mai răspândit la nivel mondial, ele merg de la Gradul 4 la Gradul 33 şi Ultim. Marile Loji sunt subscrise unui spaţiu naţional (în România sunt în număr de 53!), însă una singură se poate bucura de recunoaşterea internaţională a celorlalte Mari Loji. La rândul lor, toate sunt suverane, dar tradiţia menţine Marii Loji Unite a Angliei o autoritate de recunoaştere deosebită. În ţara noastră, Marea Lojă Naţională din România este cea care astăzi este considerată regulară şi recunoscută. În cazul Ritului Scoţian, lucrurile stau un pic diferit. Fiecare Suprem Consiliu este suveran în ţara sa, însă recunoaşterea acestuia vine fie direct de la Washington, de la Supremul Consiliu Mamă al Lumii (Jurisdicţia Sud a SUA) sau, ”prin filiaţie”, de la minimum alte trei supreme consilii naţionale recunoscute de acesta. Ritul Scoţian din România se află în poziţia prestigioasă de a fi fost reînfiinţat şi recunoscut chiar de către jurisdicţia supremă în 1993. Mai mult, nici chiar paranteza comunistă nu i-a întrerupt activitatea, România fiind singura ţară din Estul Europei care în acea perioadă a avut un Suprem Consiliu în exil recunoscut, cu sediul la Paris. Astfel, ”scoţienii români” se pot mândri cu o activitate neîntreruptă de la 1881 încoace. Marea Lojă din România a fost înfiinţată în 1880 de către acelaşi Constantin Moroiu care, un an mai târziu a putut astfel înfiinţa şi Supremul Consiliu al Ritului Scoţian. Astăzi, Ritul este condus de Stelian Nistor (Suveran Mare Comandor) iar Marea Lojă de Radu Bălănescu (Mare Maestru). Pentru că trăim în România, acesta din urmă, dat fiind că fiecare dintre cei doi este membru şi în organizaţia celuilalt, a simţit nevoia să pună întrebarea: într-o astfel de construcţie complexă, cine e şeful cui? Răspunsul corect e că atât Marea Lojă cât şi Ritul Scoţian îşi exercită autoritatea în virtutea unui principiu de suveranitate. Putem oarecum compara situaţia cu apartenenţa României suverane la Alianţa NATO, dar şi la Uniunea Europeană, ambele presupunând suveranitatea statului, dar condiţionând apartenenţa la o structură internaţională de unele criterii de convergenţă şi integrare, în fapt criterii de recunoaştere. O diferenţă majoră e însă că nu te poţi izola precum Coreea de Nord şi invoca în acelaşi timp garanţiile integrării într-un ansamblu universal recunoscut. Masoneria este în esenţa ei internaţională. Pe româneşte, nu poţi fi mason de unul singur, pe propria răspundere sau pe PFA: a fi ”frate” presupune în mod logic că nu eşti ”singur la părinţi”.

 

În ultimul an, o parte din conducerea actuală a Marii Loje a multiplicat - când voalat, când pe faţă – o serie de reproşuri şi acuzaţii la adresa Ritului, începând cu demisia Marelui Maestru din Ritul scoţian (motivată prin lipsa de timp) şi culminând în 21 aprilie cu o şedinţă de Mare Consiliu în care s-au votat, în mare viteză şi în deplină unanimitate, dar încălcând flagrant propria Constituţie, o serie de măsuri ce au ajuns să pună pe jar nu doar orice mason român, ci chiar instanţele mondiale ale organizaţiei. În momentul în care Stelian Nistor se pregătea să preia în numele României conducerea Conferinţei Mondiale a Ritului Scoţian – o onoare fără precedent în istoria masoneriei din ţara noastră, care consfinţeşte prestigiul evoluţiei întregii masonerii româneşti din ultimele decenii – a căzut la Bucureşti bomba: Marele Maestru Radu Bălănescu, într-o singură şedinţă, a retras neconstituţional recunoaşterea Ritului de către Marea Lojă, a şi acordat-o imediat unui nou auto-înfiinţat ”rit scoţian” (o organizaţie de casă a Marii Loji, compusă din rezervişti ai S.R.I., foşti membri demisionari sau excluşi din ritul oficial şi „condusă” chiar de un mare demnitar din echipa de fideli ai lui Radu Bălănescu) şi a anunţat că-l va suspenda pe Stelian Nistor din calitatea de maestru mason (gradul 3, calitate necesară oricărui mason pentru a putea accede la gradele superioare), deferindu-l fără întârziere unui tribunal masonic online (instanţă incompatibilă atât cu Constituţia Marii Loji, cât şi, mai modest, cu cea a României). Acum, fiind la Bucureşti, şi online-ul ”se mai uită şi la om”: totul e online, minus dreptul la apărare! Tribunalul i-a impus lui Nistor să consulte dosarul la sediu, punându-l practic să aleagă între a respecta ordonanţele militare valabile pentru oricine sau deciziile lui Radu Bălănescu. Toate acestea, de pe o zi pe alta, în plină izolare planetară, modificând şi reguli de sute de ani, dintr-o postură de ”arbitru-jucător”.

 

Evident, această contribuţie originală românească la un edificiu multisecular nu a trecut neobservată, nici nesancţionată în plan internaţional. Zeci de supreme consilii naţionale au reacţionat imediat şi fără echivoc, avertizând actuala conducere a MLNR că aceste acte sunt profund iregulare, trebuie retrase şi pot duce la pierderea recunoaşterii MLNR de către masoneria mondială. De la Germania la Mauritius şi de la Anglia la Peru, toţi au condamnat unanim şi fără echivoc decizia MLNR, toţi au reconfirmat recunoaşterea RSAA din România sub conducerea lui Nistor, toţi au afirmat şi s-au angajat solemn că nimic pe viitor nu îi va putea determina să recunoscă noul rit „marionetă” al MLNR. Orice altă variantă a fost exclusă când, după câteva zile doar, autoritatea supremă (Jurisdicţia Sud a SUA) s-a pronunţat în aceiaşi termeni categorici (vezi DOCUMENTUL ORIGINAL sau TRADUCEREA). Motivarea acestei unanimităţi este însă diferită de cea din Marele Consiliu al MLNR: ea nu poate fi pusă pe seama unor simpatii personale sau a unor conjuncturi, fiind din capul locului înscrisă cu litere mari în Marile Constituţii ale Ritului Scoţian, dintre care cea mai veche în funcţiune datează din 1762! Evident, aceasta nu poate fi amendată peste noapte de nimeni, cu atât mai puţin într-un mod haiducesc. La nivelul Masoneriei scoţiene, decizia Supremului Consiliu Mamă al Lumii echivalează cu fluierul final al partidei, în care suflă chiar preşedintele FIFA...

 

Pe partea sa, Marea Lojă a căutat la rândul ei înţelegere şi susţinere de la celelalte Mari Loji Naţionale. Acestea nu sunt tocmai încurajatoare. Într-o scrisoare politicoasă dar tăioasă (vezi DOCUMENTUL ORIGINAL sau TRADUCEREA), Marea Lojă a Pennsylvaniei (cu peste 110.000 membri, cea mai numeroasă din lume şi una dintre cele mai respectate din Statele Unite ale Americii şi din lume, condusă la începuturi de însuşi Benjamin Franklin) l-a atenţionat deja pe Radu Bălănescu că a comis o gravă abatere de la noţiunile de bază cunoscute pe de rost de cel mai simplu ucenic mason: regularitatea (adică practicarea masoneriei în respectul valorilor, cutumelor, a spiritului şi literei textelor fundamentale acceptate la nivel mondial), din care decurge recunoaşterea (adică posibilitatea de a face parte dintr-o organizaţie globală, o verigă din aşa-numitul ”lanţ universal al francmasoneriei”).

 

Practic, Stelian Nistor rămâne conducătorul RSAA din România, regular şi recunoscut unanim la nivel mondial iar Radu Bălănescu, prin deciziile sale ca Mare Maestru, se pare că a târât în iregularitate întreaga MLNR, punând fiecare mason din România în pericolul de a-şi pierde recunoaşterea internaţională.

 

Despre cauzele acestui ”război mondial româno-român”, părerile simplilor masoni sunt împărţite: unii cred că e vorba de invidie, orgoliu personal, alţii speculează că ar fi vorba de nereguli  financiare pe la MLNR ce riscă să iasă la iveală. Tot ce putem afirma cu siguranţă aici e că Radu Bălănescu se află la al treilea mandat (din cele două permise de Constituţia MLNR, dar Ion Iliescu sau Vladimir Putin i-au dat exemplul din demnităţi mai mari) şi că a condus cu o mână de fier MLNR, adăugând şi multiplicând demnităţi şi funcţii remunerate unui mare număr de apropiaţi, care-i garantează în orice dezbatere nu doar o majoritate confortabilă, ci deseori unanimitatea, golind de sens toate organismele democratice ce i-ar putea controla activitatea. Pe scurt, un dictator. Se pare însă că şi în masonerie, în ciuda principiilor frăţeşti şi a răbdării sau discreţiei asumate, mămăliga română sfârşeşte prin a exploda. Coincidenţă sau omagiu, strigătul revoluţiei pleacă iarăşi de la Timişoara!

 

În urma îndârjirii conducerii actuale a MLNR de a nu ţine cont de valul recentelor reacţii internaţionale şi de a continua o politică a pământului pârjolit, ce riscă să arunce la coş decenii de muncă şi sacrificii  ale tuturor masonilor români, o lojă din Timişoara a venit cu un program concret de ieşire din criză (vezi DOCUMENTUL). Flacăra contestaţiei s-a răspândit, în câteva zile sute de masoni din întreaga ţară luând legătura cu Timişoara în afara circuitului de comunicare oficial (serverul MLNR fiind brusc defect) pentru a dezbate, adera sau propune puncte adiţionale în program. Ca multe lucruri în ultima perioadă, şi democraţia frăţească promisă de masonerie membrilor săi a fost nevoită să se mute online. Miza este revenirea în regularitate a Marii Loji, opţiunile oscilând între demisia de onoare a conducerii actuale, revocarea deciziilor iregulare şi convocarea unui congres extraordinar (”Convent”) sau demisia în masă a membrilor MLNR şi înfiinţarea unei noi Mari Loji (nerecunoscută la început, dar măcar regulară). De partea cealaltă a baricadei, conducerea actuală a MLNR adună ”formulare de adeziune” la deciziile sale de la cât mai multe loje din ţară. Unii masoni se plâng că loja lor apare că le-a semnat, dar fără a fi fost consultată, alţii au acuzat presiuni pentru a semna acest ”cec în alb”. Toţi cei peste o anumită vârstă recunosc însă un procedeu de tristă amintire. Deocamdată, MLNR poate conta pe mai multe loji decât revoluţionarii. Însă situaţia rămâne fluidă iar în masonerie, puterea nu este dată doar de numărul soldaţilor. Cam ca în anecdota atribuită lui Stalin, care ar fi întrebat: ”Ce contează poziţia Vaticanului? Câte divizii are Papa?”

 

Pentru a rezuma, conflictul a fost deja rezolvat la nivel internaţional în favoarea Ritului Scoţian. Însă în România, el este încă prelungit artificial de conducerea actuală a MLNR, din motive cunoscute doar de Radu Bălănescu şi echipa sa apropiată. La nivel individual, masonii români se regăsesc în câteva situaţii imposibile: orice mason care participă la lucrările Ritului Scoţian riscă să fie exclus din Marea Lojă, pierzându-şi astfel calitatea de maestru, cea care îl condiţionează să acceadă la Rit; orice mason care se înscrie în ”noul Rit scoţian” promovat de Marea Lojă îşi pierde recunoaşterea calităţii sale pe plan mondial; orice mason care nu este membru al vreunui rit de perfecţie se poate trezi în următoarea periodă că este membru al unei Mari Loji care îşi pierde recunoaşterea din pricina iregularităţii. Pe scurt, ai de ales între un paşaport românesc, dar valabil numai în ţară sau un paşaport internaţional, dar nerecunoscut de autorităţile române. Culmea ironiei este că singura excepţie la această regulă este chiar Stelian Nistor! Deşi Bălănescu încearcă să-l excludă din Marea Lojă, acesta nu îşi pierde calitatea de maestru mason şi nici cea de Suveran Mare Comandor, el fiind totodată membru şi în Marea Lojă Unită a Angliei. Iar conducerea actuală a MLNR şi tribunalul online nu pot nici măcar pretinde că nu au cunoscut acest detaliu important: un alt frate român în aceeaşi lojă engleză cu Stelian Nistor este chiar... Radu Bălănescu!

 

În ultimele zile, Suveranul Jurisdicţiei Nord din SUA i-a scris personal lui Radu Bălănescu, cerându-i explicit să demisioneze imediat ”pentru ca masoneria română să poată înflori din nou”. Marele Maestru încă nu a răspuns, însă unul din judecătorii tribunalului său masonic şi-a dat demisia, denunţând neconstituţionalitatea deciziilor organismului din care face parte.

 

Pentru toţi ceilalţi masoni din România, de toate vârstele şi opiniile, situaţia rămâne însă confuză şi tensionată. Iar din această dilemă existenţială şi instituţională nu îi pot scoate decât Marea Lojă Naţională din România şi Marele Maestru Radu Bălănescu. Şi dacă nu ei, atunci succesorii lor.

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Taguri:
masonerie

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici