Studiu: Astronauţii suferă pierderi osoase „semnificative” în timpul misiunilor spaţiale

Cercetarea a constatat că astronauţii aflaţi într-o misiune de şase luni suferă o pierdere osoasă echivalentă cu două decenii pe Pământ, călătoria în spaţiu exercitând, de asemenea, presiune asupra sistemului cardiovascular şi crescând expunerea la radiaţii, arată studiul citat de Sky News.

Doar aproximativ jumătate din pierderea osoasă a fost recuperată la un an de la întoarcere, ceea ce ridică îngrijorări cu privire la viitoarele misiuni pe Marte şi pe Lună.

Misiunile spaţiale mai lungi au dus la o pierdere osoasă mai mare şi la o probabilitate redusă de recuperare.

Pierderea osoasă apare din cauza lipsei de gravitaţie în spaţiu, unde oasele care suportă de obicei greutatea pe Pământ sunt lipsite de acest factor.

Studiul a fost realizat pe 17 astronauţi - 14 bărbaţi şi trei femei cu o vârstă medie de 47 de ani - care au zburat la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale (ISS) în ultimii şapte ani.

Membrii echipajului proveneau de la agenţia spaţială americană NASA, de la agenţiile spaţiale canadiană şi europeană şi de la Agenţia japoneză de explorare aerospaţială.

Aceştia au lucrat cu o echipă de cercetare condusă de Leigh Gabel, profesor la Universitatea din Calgary, timp de un an după ce s-au întors pe Pământ.

Nouă membri ai echipajului au suferit pierderi permanente de densitate minerală osoasă după ce au petrecut între patru şi şapte luni în misiunile spaţiale.

„Astronauţii au suferit pierderi osoase semnificative în timpul zborurilor spaţiale de şase luni, pierderi pe care ne-am aştepta să le vedem la adulţii mai în vârstă pe parcursul a două decenii pe Pământ, iar aceştia au recuperat doar aproximativ jumătate din această pierdere după un an la întoarcerea pe Pământ”, a declarat profesorul Gabel cu privire la cercetarea publicată în revista Scientific Reports.

„Ceea ce este inedit la acest studiu este că i-am urmărit pe astronauţi timp de un an după călătoria lor în spaţiu pentru a înţelege dacă şi cum se recuperează osul”.

Agenţiile spaţiale trebuie să îmbunătăţească contramăsurile, cum ar fi exerciţiile fizice şi alimentaţia, în încercarea de a preveni pierderea de os, a avertizat profesorul Gabel.

Exerciţiile fizice în timpul zborului, inclusiv antrenamentul de rezistenţă pe ISS, s-au dovedit a fi cruciale pentru prevenirea pierderii osoase şi musculare, a constatat studiul.

Astronauţii care au efectuat mai multe exerciţii de ridicare a greutăţilor în comparaţie cu rutina lor obişnuită de exerciţii fizice pe Pământ au avut mai multe şanse să recupereze osul după o misiune.

Astronauţii au pierdut în medie 2,1% densitate redusă în osul inferior al piciorului, tibia, şi 1,3% rezistenţă osoasă redusă.

„În timpul zborului în spaţiu, structurile osoase fine se subţiază şi, în cele din urmă, unele dintre tijele osoase se deconectează unele de altele”, a declarat profesorul Gabel.

„Odată ce astronautul se întoarce pe Pământ, conexiunile osoase rămase se pot îngroşa şi întări, dar cele care s-au deconectat în spaţiu nu pot fi reconstruite, astfel încât structura osoasă generală a astronautului se modifică permanent”.

Cercetarea a constatat, de asemenea, că sistemul cardiovascular este, de asemenea, afectat de călătoriile în spaţiu.

„Fără ca gravitaţia să tragă sângele spre picioare, astronauţii experimentează o schimbare de fluid care face ca mai mult sânge să se adune în partea superioară a corpului”, a declarat profesorul Gabel. „Acest lucru poate afecta sistemul cardiovascular şi vederea”.

AICI, alt studiu dedicat astronauţilor.