În colaborare cu Fundația Orașului lui David și Societatea pentru Restaurarea și Dezvoltarea Cartierului Evreiesc, obiectul a fost descoperit în parcul arheologic Davidson, din Ierusalim.
„În timp ce săpam în interiorul unei structuri vechi, am zărit brusc ceva diferit”, povestește unul dintre muncitorii care lucrau la situl Cetății lui David, înainte de a prezenta obiectul lui Esther Rakow-Mellet, directoarea zonei, potrivit Le Figaro.
Obiectul era îngropat sub moloz, în interiorul unei clădiri bizantine.
Datând din secolele VI-VII, acest obiect ar fi aparținut unui bărbat evreu din perioada bizantină, o epocă în care accesul în oraș le era interzis.
Potrivit AAI, acesta este doar al doilea pandantiv de acest tip descoperit vreodată.
Primul fiind un pandantiv bizantin din aur reprezentând împăratul Iustinian al II-lea, datând din secolul al VI-lea.
Un studiu arheologic a revelat că pandantivul conține aproximativ 99% plumb, a transmis AAI.
Potrivit cercetătorilor Autorității Israeliene pentru Antichități, „un pandantiv din plumb pur, decorat cu o Menorah, este o descoperire extrem de rară. Cercetările au identificat pandantive din sticlă și alte metale decorate cu o Menorah, dar nu cunoaștem decât un singur alt pandantiv în lume care poartă simbolul Menorah, din plumb. Acest pandantiv, de origine necunoscută, este păstrat la Walters Art Museum din Baltimore, Statele Unite”.
Doctorul Yuval Baruch, care conduce săpăturile arheologice la sit, susține că „alegerea de a folosi plumbul, în locul unuia dintre metalele cele mai comune pentru fabricarea bijuteriilor, sugerează că proprietarul obiectului îl purta ca amuletă, și nu ca bijuterie.
Această ipoteză pare credibilă, deoarece, potrivit cercetătorului, „plumbul era considerat un material obișnuit și deosebit de popular pentru fabricarea amuletelor în acea perioadă”.
Pandantivul are un mic inel care indică faptul că poate fi purtat ca colier. Este decorat cu o Menorah cu șapte brațe, simbol religios al iudaismului, cu o parte bine conservată și alta într-o stare mai proastă.
Doctorul Yuval Baruch subliniază că: „În perioada bizantină, Menorah a devenit un simbol al memoriei naționale și exprima așteptarea unei renașteri naționale în rândul comunităților evreiești din Țara Israelului. În diaspora, au adoptat-o exact în același mod”.
El indică, de asemenea, că există din ce în ce mai multe dovezi arheologice că „evreii, în ciuda tuturor interdicțiilor și dificultăților care le-au fost impuse, au găsit mijloace de a ajunge la Ierusalim”.