Aristotel, mai actual ca niciodată: Avertismentul său de acum 2.000 de ani despre cultura Instagram

Cu mai bine de 2.000 de ani în urmă, Aristotel a pus o întrebare simplă, dar durabilă: ce face ca o viață să fie cu adevărat bună? Privit din prezent, răspunsul său, formulat în Etica nicomahică, devine o critică surprinzător de precisă a vieții moderne, dominată de social media, auto-optimizare și fericire afișată, scrie IndiaToday.

Eudaimonia: împlinire autentică, nu fericire pentru rețelele sociale

Aristotel susținea că o viață bună nu înseamnă plăcere, succes sau fericire constantă.

El a introdus conceptul de eudaimonia, care se referă la înflorirea umană, o viață trăită în plenitudine, nu la o stare trecătoare de fericire.

Motivul pentru care Danemarca este a doua cea mai fericită țară din lume. Nu este vorba de bani, nici de succesul profesional

Actorul și regizorul Răzvan Oprea, despre teatrul ca misiune: Arta adevărată cere curaj și responsabilitate

Spre deosebire de cultura actuală, care tratează fericirea ca pe un obiectiv de atins sau afișat, Aristotel vedea împlinirea ca o practică de-o viață, modelată de caracter și scop.

Virtutea ca obicei, nu performanță morală online

Pentru Aristotel, virtutea însemna excelență dobândită prin repetarea acțiunilor corecte, nu postură morală.

„Calea de mijloc” sublinia echilibrul între extreme, precum curajul între imprudență și frică.

Cultura contemporană, alimentată de algoritmi care recompensează excesul și indignarea, subminează adesea acest ideal al moderației.

Înțelepciune practică, nu optimizarea vieții

Aristotel punea accent pe phronesis, sau înțelepciunea practică, capacitatea de a judeca ce este potrivit în situații reale.

Aceasta se formează prin experiență, mentorat și reflecție, nu prin „hack-uri” de productivitate sau foi de calcul.

Obsesia actuală pentru eficiență înlocuiește adesea discernământul cu indicatori rigizi.

Contemplația ca binele suprem al omului

Aristotel credea că cea mai înaltă formă a vieții implică contemplație și gândire profundă.

Viața modernă, fragmentată de notificări constante și atenție scurtă, lasă puțin loc reflecției susținute.

Timpul liber, odinioară destinat gândirii, a fost monetizat sau „optimizat” până la epuizare.

Înflorirea cere comunitate, nu izolare

În cele din urmă, Aristotel susținea că nimeni nu poate înflori de unul singur.

O viață bună depinde de comunități puternice care susțin prietenia, virtutea și sensul comun.

În contrast, hiperindividualismul și izolarea online au mers mână în mână cu creșterea problemelor de sănătate mintală.

Privită în ansamblu, filosofia lui Aristotel contestă ideea modernă că viața bună este un brand personal sau o destinație.

Mai degrabă, este un mod de a trăi care se construiește în timp, pe care societatea contemporană pare să-l fi uitat și pe care ar avea nevoie să-l reînvețe.