Braţ robotizat ce poate fi mişcat cu puterea gândului

Două maimuţe cărora li s-a ataşat acest tip de braţ robotizat au reuşit, cu puterea gândului, să-l mişte pentru a putea apuca alimente şi a le mânca.

Lucrările echipei profesorului Andrew Schwartz, de la Universitatea din Pittsburgh, Pennsylvania, marchează un avans în raport cu încercările anterioare.

Diferenţa faţă de rezultatele precedente este că, în prezent, "sarcina - mişcarea braţului robotizat pentru a evita un obstacol, a apuca hrana şi a o duce la gură pentru a o înghiţi - este în întregime realizată cu puterea gândului", a explicat Andrew Schwartz.

"În versiunile precedente, anumite faze ale gestului erau ghidate de computer", a mai spus acesta. Noul braţ se mişcă tridimensional, este mai performant, iar metoda de învăţare a evoluat.

Acest tip de interfaţă maşină-creier a fost deja testat pe oameni, în anumite versiuni, şi ar putea servi persoanelor care au paralizat în urma unui atac cerebral, a unui traumatism al coloanei vertebrale, a unei maladii neuromusculare degenerative sau celor care au fost afectaţi de locked-in syndrome ("închis în propriul interior" - o stare neurologică rară în care pacientul este treaz, complet conştient, dar nu se poate mişca şi nici nu poate vorbi din cauza unei paralizii complete).

Adesea, maladiile acestea lasă intacte părţile din creier asociate mişcării. Creierul poate produce activitatea care declanşează în mod normal mişcările. Soluţia constă în înregistrarea acestei comenzi cerebrale, prin intermediul unor electrozi fini implantaţi în cortex, şi transmiterea acesteia la braţul robotizat.

Cercetătorii au reuşit astfel, în doar câteva zile, să înveţe două maimuţe macac imobilizate să controleze cu puterea gândului un braţ robotizat plasat lângă umăr.

Cercetătorii speră să poată testa în doi ani pe pacienţi umani un braţ mai complex - cu implantare de electrozi. În acelaşi timp, aceştia lucrează deja la un alt braţ mai sofisticat, mai ales la nivelul pumnului.

Printre neajunsurile tehnicii se numără fiabilitatea pe termen lung a electrozilor, care se deteriorează în doar câteva săptămâni. O altă problemă o constituie materialul relativ puţin mobil din care este construit braţul şi necesitatea unei supravegheri constante din partea unui tehnician antrenat. În plus, pacienţii trebuie să fie capabili să simtă şi să controleze forţa gestului pentru a nu zdrobi obiectele apucate cu mâna, de exemplu.

Însă cercetătorii dau asigurări că toate aceste probleme nu sunt insurmontabile.