Secretul teribil al celebrului medic Hans Asperger, considerat un pionier în domeniul pediatriei, scos la iveală: A fost un susţinător al programului de eutanasiere nazist

Potrivit aceluiaşi studiu, realizat pe o perioadă de opt ani şi coordonat de istoricul Herwig Czech, de la Universitatea de Medicină din Viena, medicul austriac era un susţinător al conceptului de igienă rasială, potrivit căruia unii copii nu meritau să trăiască.

Studiul coordonat de Herwig Czech şi care a apărut în publicaţia Molecular Autism are la bază mai multe documente din arhiva de stat a Austriei, inclusiv dosare personale ale medicului şi pacienţilor acestuia, care nu au mai fost făcute publice.

Asperger este cunoscut la nivel mondial pentru cercetările sale care au contribuit la o mai bună înţelegere a sindromului care îi poartă numele, precum şi a tulburărilor din spectrul autismului.

Potrivit noilor documente, Asperger se asociase atât de puternic cu ideologia nazistă încât trimitea frecvent pacienţi la clinica Am Spiegelgrund, înfiinţată ca un centru pentru copiii care nu corespundeau conceptului "merită să trăiască".

Aproape 800 de copii au murit în acea clinică între anii 1940 - 1945, mulţi ucişi potrivit unei celebre scheme de eutanasiere.

Într-un comunicat comun, editorii publicaţiei Molecular Autism - Simon Baron-Cohen, Ami Klin, Steve Silberman şi Joseph Buxbaum - au salutat "munca meticuloasă" a lui Czech, care a făcut lumină după decade de scepticism privind afirmaţiile lui Asperger potrivit cărora a fost foarte grijuliu cu pacienţii săi.

Editorii au mai spus că, în momentul în care s-a stabilit folosirea expresiei "sindromul Asperger", la Londra, în 1981, nu se cunoştea nivelul atât de ridicat de asociere dintre medic şi programul de sterilizări şi eutanasieri conceput de nazişti.

Nu există dovezi că Asperger ar fi ales special pentru eutanasiere anumiţi pacienţi cu caracteristici psihologice distincte, pe care el îi numea "psihopaţi autişti", un diagnostic pentru care a devenit celebru, a spus Czech. Dar diagnosticul pus de Asperger s-a dovedit a fi o lovitură pentru mulţi dintre pacienţii săi, chiar şi mulţi ani după căderea regimului nazist.

Asperger a continuat să lucreze ca medic încă trei decenii după încheierea războiului.

Totodată, nu există dovezi care să sprijine afirmaţiile privind atitudinea binevoitoare faţă de pacienţii săi, atât de promovată de Asperger, dar şi de colegi de breaslă.

Czech i-a criticat şi pe specialiştii care au scris despre Asperger şi au contribuit la crearea ideii false că acesta "şi-a apărat pacienţii de regimul nazist, asumându-şi riscuri personale".

Potrivit documentelor studiate, Asperger era de părere că mulţi dintre copiii abuzaţi sexual sunt responsabili de aceste abuzuri. Totodată, unele rapoarte de diagnostic erau concepute având la bază stereotipuri antisemite.

Istoricul mai spune că îşi dă seama că aceste descoperiri pot fi greu de digerat de persoanele suferind de autism şi familiile acestora, dar era obligat să le facă publice.

Acesta a adăugat că, în acelaşi timp, nu există dovezi că studiile lui Asperger privind autismul ar fi fost influenţate de rolul său problematic din timpul nazismului şi nu ar fi util ca termenul "sindromul Asperger" să fie eliminat din dicţionarele medicale.

Sindromul Asperger este o tulburare de neurodezvoltare care are efecte asupra comportamentului, la nivel de limbă, comunicare şi interacţiune socială. Este considerat una dintre tulburările mai uşoare din spectrul autismului. Persoanele diagnosticate cu sindrom Asperger au, de obicei, o inteligenţă peste medie, însă le este foarte dificil să interacţioneze social.