Sonda Voyager 1 mai departe ca niciodată în 2026: Ce înseamnă distanța „o zi-lumină” de Pamânt

Conceptul de „zi-lumină” desemnează distanța pe care lumina o parcurge în 24 de ore. Acest lucru înseamnă aproximativ 16 miliarde de mile (26 miliarde de kilometri). La această depărtare, orice mesaj trimis de pe Pământ va ajunge la sondă într-o zi, iar răspunsul ei va reveni după încă o zi. Practic, o instrucțiune expediată luni dimineață ar fi confirmată abia miercuri. Este o etapă fără precedent în activitatea de explorare spațială iar NASA se pregătește pentru noua provocare.

Voyager 1: o călătorie de aproape jumătate de secol

Voyager 1 a fost lansată pe 5 septembrie 1977 de la Kennedy Space Center, cu scopul inițial de a studia planetele Jupiter și Saturn. După trecerea pe lângă Saturn, în 1980, traiectoria sa a fost direcționată în afara planului planetar. Astfel a continuat să se depărteze cu o viteză constantă de aproximativ 38.000 km/h. De atunci, drumul său nu a mai fost corectat, transformând misiunea într-o călătorie continuă prin cosmos, scrie CNN.

SUA își intensifică interesul pentru Groenlanda: Trump numește un emisar special

Kremlinul reacționează la informațiile serviciilor americane privind obiectivele reale ale lui Putin. Ce spune Peskov

Voyager 1 și „sora” sa, Voyager 2, sunt singurele vehicule spațiale care funcționează dincolo de heliosferă, zona influențată de câmpul magnetic și particulele emise de Soare. Acum explorează spațiul interstelar propriu-zis, un teritoriu puțin cunoscut înaintea acestor misiuni. Instrumentele active înregistrează date despre câmpurile magnetice, undele de plasmă și radiațiile cosmice. Astfel se trimit informații esențiale despre limita dintre sistemul solar și spațiul dintre stele.

Comunicare la marginea posibilului

Semnalele trimise de Voyager ajung pe Pământ cu o viteză de doar 160 biți pe secundă – similară cu conexiunile de internet dial-up din trecut. Din cauza intensității extrem de scăzute, recepția necesită folosirea simultană a mai multor antene uriașe NASA. În situația apariției unei defecțiuni, intervenția echipei de la sol este lentă. Din acest motiv, sonda a fost concepută să poată intra singură într-un mod de siguranță până la restabilirea comunicării.

Pe măsură ce generatoarele nucleare își pierd capacitatea, NASA a fost nevoită să oprească treptat diverse instrumente și sisteme pentru a conserva energia. Menținerea temperaturii interne și orientarea antenei spre Pământ sunt vitale – orice abatere ar putea pune capăt misiunii. Până în 2027, la a 50-a aniversare a lansării, doar câteva aparate esențiale vor mai funcționa, transformând Voyager într-un fel de „post de observație” al spațiului interstelar.

ÎÎn prezent, echipa Voyager reunește ingineri veterani, unii trecuți de 80 de ani și implicați încă din faza de proiectare, alături de cercetători tineri născuți mult după lansare. Este una dintre cele mai îndelungate colaborări din domeniul științei și ingineriei.