COMENTARIU: Doi la fel: Băsescu - învingătorul vlăguit; Geoană - învinsul mototolit

În mod normal, victoriile precare, la o respiraţie, ar trebui să dea de gândit deţinătorului laurilor. Traian Băsescu tace, se odihneşte şi pesemne meditează. Posibil ca meditaţia să nu se confunde cu pritocirea a niscaiva răzbunări. Doar ne-a vorbit de reconciliere. Oricât de ciudat ar suna acest cuvânt în gura "animalului politic" Băsescu, dacă nu este doar vorbă goală, ci voinţă reală, ar echivala cu speranţa firavă că dinspre Palatul din deal este probabil să adie un aer mai blând.

Până să fumeze pipa păcii cu cine crede de cuviinţă, poate preşedintele ar trebui să facă ochii roată prin jur şi să-şi scaneze înţelept galeria de curteni. Aceiaşi Blaga, Berceanu, Videanu, Udrea şi alţii asemănători. De fapt, numele contează mai puţin. Contează atitudinea celor care au credinţa nestrămutată că umbra aripii prezidenţiale îi face infailibili şi le permite orice. Inclusiv înfumurare, suficienţă găunoasă, intoleranţă, etică personală îndoielnică. Ceva "umilinţă", cum le place americanilor să zică, nu strică prin habitatul preşedintelui, care are marea ocazie să-şi pună fidelii să treacă prin furcile caudine ale unei schimbări de comportament. Traian Băsescu are ocazia să-i încoloneze la o reformare de mentalitate pe cei din jurul său, ceea ce, până la urmă, este mai preţios decât două mandate de putere. Şi Ion Iliescu le-a avut.

Şi pentru că veni vorba despre schimbările din bătătura proprie, nu mă pot opri să constat că, atunci când dă de bucluc în PSD, se aduce vorba de reformă. Adică întâi apare Ioan Rus, cu deja cunoscutele ifose de "kings maker" (invers proporţionale cu performanţele sale politico-electorale) şi începe să dea sibilinic cu barda. Concomitent, se adună pe la locante diverşi lăsaţi pe bară, care studiază dinamica exploziei mămăliguţei cu brânză şi smântână. Parlamentari anonimi îşi iau boccelele şi se mută la învingător. Partidul este străbătut de vibraţiile rămase de la ţopăielile lui Mircea Geoană.

Care Mircea Geoană îşi poartă sfârşit angoasele pe la televiziune, incapabil să înţeleagă pe câţi a dezamăgit şi preferând să se oblojească cu închipuirea că, rămânând să adune resturile, şi-ar putea achita investiţia de speranţă şi încredere care s-a făcut în el. Lui Geoană îi trebuie alt fel de înţelepciune decât lui Băsescu. Îi trebuie mintea de pe urmă şi curajul de a-şi duce până la capăt examinarea sinelui, prin care spune că a trecut. Doar că acum e prea târziu.

Indiferent de tribulaţiile prin care trec, sau ne imaginăm că trec, protagoniştii osteniţi ai alegerilor iernatice, eroul zilei este indestructibilul Boc. Rămas steaua fixă interimară a acestui timp zăpăcit. Centrează, dă cu capul, discută, îşi apără teritoriul. Chit că teritoriul său va fi apărat şi de ceata lui Oprea, un fel de acumulare amorfă de aleşi ai poporului elector, dătătoare de fiori.

Timpul introspecţiilor s-a consumat. Acum se face guvernul, o activitate cât se poate de terestră şi generatoare de senzaţii tari, din care va rezulta "ceva", protejat de o păturică parlamentară pestriţă, la care se tot vor adăuga petice roşii sau galbene, că se poartă vintage şi culori vesele.

Pare că s-a schimbat oarece?

(Comentariu realizat de Indira Crasnea; indira@mediafax.ro)