Prima pagină » Pastila lui Cristoiu » Ion Cristoiu: La indicația venită de la Palatul Victoria, presa noastră, pro Bolojan, a trecut sub tăcere debutul spectaculos al Războiului dintre Palate

Ion Cristoiu: La indicația venită de la Palatul Victoria, presa noastră, pro Bolojan, a trecut sub tăcere debutul spectaculos al Războiului dintre Palate

După conferința de presă-fluviu a lui Nicușor Dan, pe care am urmărit-o de la început până la sfârșit, în direct, părându-mi-se interesantă, am scris, am vorbit, cred că în multe emisiuni, în multe pastile, despre războiul palatelor. Războiul palatelor este o realitate post-decembristă de care n-a scăpat niciun regim.

Premierul și președintele, de cele mai multe ori din aceeași zonă politică, de stânga sau de dreapta, încep prin a se giugiuli, prin a ni se prezenta mare prietenie, cuplu, și vreo jumătate de an se ceartă. Am explicat, odată o să explic, poate mai pe larg în pastila mea de la Cristoiu TV, de ce se ceartă: în primul rând, din nevoie de putere.

N-au loc două săbii într-o teacă. În cazul lui Nicușor Dan, acest război – Nicușor Dan – Ilie Bolojan – a început mult, mult mai devreme decât de obicei în post-decembrism. Și această conferință de presă mi-a confirmat mie și tuturor românilor că cei doi sunt în război.

Și cel mai bun semn a fost faptul că Nicușor Dan, nu numai că nu a sprijinit – normal era, ca statementul, treacă cu conferințele de presă și să spună: dom’le, e de acord cu măsurile acestea de austeritate ale guvernului, deoarece, știți, bla, bla, bla, România trece printr-o criză. În chestiunea TVA, Nicușor Dan a spus două lucruri fundamentale: că s-a înțeles cu Ilie Bolojan, înainte de a-l desemna premier, că nu crește TVA-ul și că această creștere a TVA-ului este o aberație, deoarece erau și alte soluții.

Deci, Ilie Bolojan a apărut în această conferință de presă într-o dublă postură cumplită. Unu, de sperjur – te-ai înțeles cu președintele, îi promiți că nu crești, înainte de a te numi, TVA-ul, după ce te numește, crești TVA-ul – și, în al doilea rând, cum să zic, de improvizator. De altfel, în toată conferința de presă, Nicușor Dan a insistat, el mai subtil, pe caracterul de improvizație: că am făcut-o în viteză, că ele trebuiau făcute cam din topor.

În aceste condiții, mă așteptam. Și era clar. Din ce mai știam eu, știu că Nicușor Dan a vrut să-l desemneze premier, că a început cu Anca Dragu, n-a ținut.

În România post-decembristă, războaiele palatelor, mai ales ale palatelor, dar, în general, războaiele din politică sunt mană cerească. Nu există jurnaliști care se respectă care să… Uneori chiar exagerează aceste războaie din interiorul partidelor, dintre partide, din interiorul instituțiilor. Mă așteptam, că era fost clar, ca presa să exploateze, să fie subiectul numărul unu: războiul palatului, războiul palatelor.

Dar, păi, nimic. Și, nu știu, e șocant. Mi-a zis câte unul, dar față de mine, care am susținut, pentru că sunt specialist în războaiele palatelor – sunt primul jurnalist din România care a susținut posibilul conflict între Petre Roman și Ion Iliescu în ’91. Și altele, și altele.

Dintre Emil Constantinescu și Ciorbea. Bun. Și mă întreb: bă, dar de ce? Cum de jurnaliștii, trusturile de presă, care sunt, de-abia așteaptă un război mare la nivelul ăla, nu au sesizat, n-au făcut vâlvă? Păi vă spun de ce.

Pentru că marea majoritate a jurnaliștilor și marea majoritate a televiziunilor, astfel, aparțin lui Ilie Bolojan. Nu lui Nicușor Dan. Nu cred că Nicușor Dan are vreun jurnalist cât de cât.

De ce? Ăsta e la guvern. Are parale prin PNL, că degeaba. Dar nu numai atâta.

Ilie Bolojan seamănă foarte mult cu Laura Codruța Kövesi și cu Monica Macovei. El este userist. Și o mare parte a presei se dă în vânt după userisme.

Hai să tăiem, hai să blestemăm, hai să facem. Dar oricum, sigur este că, la indicația mașinăriei de propagandă a guvernului, presa a tăcut mâlc. Pentru că Ilie Bolojan nu avea nevoie să se sublinieze că este în război cu președintele în cazul TVA-ului și al măsurilor de austeritate.

Deci ați văzut, doamne, până unde se ajunge, încât jurnaliștii au renunțat la o temă mai mult decât generoasă în momentul în care au primit semnalul de la Palatul Victoria: „Bă, dacă se poate, ciocul mic, mai bine.” Și toți au tăcut și au… Deci, încă o dată, asta este o dovadă că nu avem presă de piață, nu avem presă de concurență, pentru că, la presă de concurență, primul lucru este că au scandalul.

Chiar da, da.