Daniel David a reafirmat, sâmbătă, angajamentul României de a rămâne ferm dedicată susţinerii şi promovării agendei UNESCO în toate domeniile de competenţă: educaţie, ştiinţă, cultură şi comunicare. România va continua să se implice activ în domeniile din mandatul UNESCO, inclusiv prin intensificarea colaborării cu organizaţia şi cu statele membre, învăţând din bunele practici pentru a construi un viitor al păcii, securităţii şi sustenabilităţii, şi prin candidatura la alegerile pentru Executive Board.
Mesajul a inclus specific şi următoarea viziune asupra educaţiei şi ştiinţei:
1. Societăţile moderne sunt societăţi bazate pe cunoaştere.
2. Cunoaşterea este generată prin cercetare (ştiinţă) şi este diseminată prin educaţie şi cultură, comunicarea având, de asemenea, un rol fundamental în diseminare.
3. Societăţile bazate pe cunoaştere asigură cel mai înalt nivel de bunăstare propriilor cetăţeni.
4. Trei vulnerabilităţi majore ameninţă astăzi societatea bazată pe cunoaştere (vulnerabilităţi diagnosticate şi abordare curativ şi prin Raportul QX):
a. Analfabetismul funcţional permite infiltrarea pseudoştiinţei, generând conspiraţii, abordări extremiste care pun la risc ţesutul social şi anulează valoarea de adevăr, devenind astfel virusul potenţial mortal al societăţii bazate pe cunoaştere, un risc de securitate naţională. Analfabetismul funcţional trebuie confruntat atât direct (prin procese remediale), cât şi indirect (prin procese educaţional de calitate).
b. Integrarea „fizic-cyber” şi accesibilizarea informaţiilor (ex.: prin internet/reţele de socializare), ca aspecte fundamentale ale celei de-a V-a revoluţii industriale prin care trece în prezent civilizaţia noastră, deschid spaţii atât pentru ştiinţă, cât şi pentru pseudoştiinţă. Este important ca ştiinţa să fie integrată activ în aceste spaţii, odată cu blocarea pseudoştiinţei, atât prin educaţiei formală, cât şi nonformală şi informală. Spre exemplu, informaţiile devin cunoaştere printr-o corectă analiză critică a acestora, astfel că gândirea critică devine un fenomen transversal al educaţiei moderne.
c. Oamenii, tot mai emancipaţi astăzi, aşteaptă alt gen de instituţii sociale, în care să aibă un rol în co-crearea deciziilor care îi vor viza/afecta. În acest sens, demersul de „citizen science” şi abordarea educaţiei-ştiinţei în ecosisteme complexe sunt căile de urmat, dar înţelept, fără a reduce rigoarea ştiinţei, ci a aduce cetăţeanul în cultura şţiinţei şi fără a anula rolurile educaţionale distincte (ex.: elev vs. profesor vs. părinte vs. autorităţi locale vs. societate).