Programul SAFE, între promisiuni de transparență și presiunea de a prioritiza industria națională de apărare (P)

Publicat: 12 03. 2026, 09:53
Foto: Freepik

În practică însă, discuțiile interne arată diferențe de interpretare între factorii politici de decizie și reprezentanții industriei privind modul în care vor fi utilizate fondurile și cât va beneficia în mod real industria națională de apărare.

Ministerul Apărării: SAFE ar putea revitaliza industria de apărare

Reprezentanții Ministerului Apărării consideră că instrumentul european ar putea deveni o oportunitate pentru modernizarea industriei de apărare din România. „Războiul din Ucraina a generat deja multe schimbări”, a declarat Miruță, reprezentant al Ministerului Apărării, în cadrul unei conferințe dedicate sectorului de apărare. „Trebuie să recunoaștem care este problema și să înțelegem că există multe aspecte de rezolvat.”

Potrivit acestuia, conflictul din apropierea României a evidențiat legătura directă dintre capacitatea militară și capacitatea industrială. „În ultimele zile am văzut că nu poate exista capacitate militară fără capacitate industrială.” În acest context, Ministerul Apărării consideră că fondurile SAFE ar trebui folosite pentru revitalizarea capacităților industriale.

Oficialul a subliniat și faptul că mecanismele de achiziții comune la nivel european pot aduce beneficii suplimentare. „Achizițiile comune care au fost deja realizate înseamnă livrări mai rapide și prețuri mai mici.”

General-maior (r) Dan Grecu, președintele AORR, consideră însă că astfel de rezultate depind în mare măsură de modul în care sunt structurate procedurile de achiziție. Potrivit lui, termenele mai scurte de livrare și costurile mai mici pot fi obținute doar dacă cadrul asigură o competiție reală între furnizori. „După cum s-a menționat, dacă se dorește cu adevărat livrare mai rapidă și prețuri mai mici, cadrul de bază trebuie structurat astfel încât licitația competitivă și estimarea comparativă să fie obligatorii, nu să fie analizată doar o singură companie sau un singur produs”, a declarat Grecu.

El a mai observat că mecanismul SAFE face referire la termene de livrare care pot ajunge până în 2030, ceea ce ridică întrebări despre viteza reală de implementare a anumitor programe.

SAFE și dimensiunea strategică a industriei de apărare

Administrația Prezidențială pune un accent mai mare pe rolul strategic al acestor programe în consolidarea poziției României în cadrul NATO. „Trebuie să dezvoltăm capabilități la standard NATO care să asigure coerență și interoperabilitate”, a declarat Vlad Ionescu, consilier de stat în cadrul Administrației Prezidențiale.

Potrivit acestuia, parteneriatele industriale rezultate din programele de apărare vor avea un rol strategic în regiunea Mării Negre. „Parteneriatele industriale pe care România le va stabili vor consolida prezența NATO la Marea Neagră”, a afirmat Ionescu.

În acest context, apare clară necesitatea unor eforturi proactive pentru a asigura capabilități industriale pe termen lung prin cadrul SAFE. În final, acest lucru ar putea permite României să devină un stat capabil să își exercite o voce mai puternică în NATO.

Parlamentul cere claritate privind impactul economic

Pe lângă aceste mesaje oficiale, Parlamentul a început să solicite analize mai detaliate privind modul în care programul SAFE va influența industria națională de apărare.

Nicoleta Pauliuc, președinta Comisiei pentru Apărare din Senat, consideră că programul ar trebui evaluat nu doar prin prisma capabilităților militare, ci și a impactului economic. „Programul SAFE nu înseamnă doar achiziția de capabilități militare, ci și dezvoltarea industriei naționale”, a declarat aceasta. În opinia sa, industria de apărare trebuie tratată ca parte a strategiei mai largi de securitate a țării. „Pentru noi, industria de apărare nu este doar un subiect; este parte a strategiei naționale de securitate și reziliență.” Pauliuc consideră că mecanismul european ar trebui folosit pentru sprijinirea redresării industriale. „SAFE trebuie utilizat ca mecanism de redresare economică și industrială.”

Totuși, rămân întrebări privind distribuția concretă a beneficiilor economice. „Cât din finanțarea SAFE va rămâne în România, câți ingineri vor fi plătiți aici și câte soluții ‘made in Romania’ vom avea?” Ea a subliniat, de asemenea, că România are una dintre cele mai mari alocări din Uniunea Europeană. „SAFE este o oportunitate istorică. Nu este un bilet rezervat.”

Industria: lipsa dezbaterii și incertitudini privind implementarea

Criticile sunt mai directe din partea reprezentanților industriei de apărare. Constantin Manole, reprezentând asociația industriei de apărare PATROMIL, subliniază că SAFE implică de fapt trei actori principali, Comisia Europeană, Banca Europeană de Investiții și statele membre, ceea ce complică procesul de decizie. „Puțini menționează că în SAFE avem de fapt trei actori: Comisia Europeană, Banca Europeană de Investiții și statele membre”, a spus el.

Manole a semnalat și o problemă procedurală. „Din păcate, cele 21 de propuneri nu au beneficiat de o dezbatere parlamentară.” Un alt aspect sensibil este calendarul de implementare. Programul este prevăzut să ruleze până în 2030, iar întârzierile pot avea consecințe directe asupra finanțării. „Problema vitezei nu este discutată suficient. Programul se derulează până în 2030. Ce se întâmplă dacă obținem anumite împrumuturi, dar livrarea nu se face la timp și pierdem finanțarea?” a întrebat el. De asemenea, a avertizat că mediul de securitate evoluează rapid. „De multe ori, natura amenințării se schimbă.”

General-maior (r) Dan Grecu, președintele AORR, atrage atenția că procedurile de achiziție pot influența atât prețul, cât și rezultatul operațional. „Absența competiției nu garantează cel mai mic preț. Una este un proces de achiziție bazat pe licitație competitivă, cu preț și condiții, și alta este atribuirea directă. Într-un proces competitiv, toate companiile își prezintă cele mai bune oferte și poți alege dintre ele”, a spus el. Potrivit acestuia, deciziile de achiziție implică adesea considerente politice, în timp ce finanțarea provine în final din bugetul național. „În termeni simpli, sistemele achiziționate trebuie să răspundă cerințelor operaționale ale utilizatorilor. Dacă apar diferențe, atunci utilizatorii trebuie consultați, deoarece ei trebuie să analizeze concret dacă acele modificări răspund cerințelor operaționale.”

Producția locală, testul real al SAFE

Dincolo de dezbaterea politică, întrebarea esențială rămâne câtă producție militară va avea efectiv loc în România. Această discuție este deosebit de relevantă în două programe majore de achiziție: vehiculele de luptă ale infanteriei (IFV) și elicopterele militare. În cazul IFV, există deja pe piață o propunere publică care oferă un nivel de localizare de peste 80%. Un astfel de nivel ar presupune producție substanțială în România, transfer de tehnologie și implicarea furnizorilor locali.

În paralel, România are deja capacități industriale în sectorul aerospațial. Facilitatea din Brașov dispune de infrastructura necesară pentru producția și integrarea elicopterelor, ceea ce ar putea permite realizarea unei părți semnificative a programului în țară. General-maior (r) Dan Grecu, președintele AORR, consideră că în programele de achiziții cerințele operaționale trebuie să aibă prioritate față de deciziile politice. „Dacă aceste cerințe nu sunt îndeplinite, atunci fie militarii acceptă soluția, ceea ce înseamnă că cerințele operaționale nu vor fi respectate, fie furnizorul trebuie schimbat”, a spus el.

El consideră, de asemenea, că interesul național ar trebui să fie extinderea capacităților de producție interne în întregul sector de apărare. „Interesul național ar trebui să fie să producem cât mai mult în România, fie că vorbim de echipamente, sisteme de artilerie, tancuri, vehicule blindate sau muniții. Mai ales în ceea ce privește sistemele și munițiile pentru forțele terestre, ar trebui să dezvoltăm un ecosistem complet capabil să asigure pregătirea în orice situație.” Fără astfel de componente industriale, există riscul ca marile programe de achiziții să rămână simple achiziții externe, cu un impact economic limitat în România.

O dezbatere abia la început

Programul SAFE oferă României acces la resurse financiare semnificative pentru modernizarea apărării. În același timp, el deschide o dezbatere mai amplă despre rolul industriei naționale de apărare în programele de achiziții militare. Pe de o parte, autoritățile susțin că mecanismul european poate ajuta la revitalizarea capacităților industriale existente. Pe de altă parte, parlamentarii și reprezentanții industriei cer mai multă transparență, proceduri competitive de achiziție și o strategie mai clară privind producția locală.

Diferența dintre aceste abordări va deveni probabil vizibilă în modul în care vor fi structurate marile programe de achiziții în anii următori. Fără decizii clare privind producția în România, oportunitatea economică asociată programului SAFE ar putea rămâne limitată.