Utilizarea excesivă a fosforului epuizează rezervele vitale pentru producţia mondială de alimente

Oamenii de ştiinţă au avertizat că planeta noastră se confruntă cu "phosphogeddon".
Aceştia se tem că utilizarea abuzivă a fosforului ar putea duce la o penurie mortală de îngrăşăminte care ar putea perturba producţia mondială de alimente.

1340 afișări

În acelaşi timp, îngrăşămintele fosfatice spălate de pe câmpuri, împreună cu apele reziduale care se varsă în râuri, lacuri şi mări, dau naştere la proliferarea pe scară largă a algelor şi creează zone acvatice moarte care ameninţă stocurile de peşte.

În plus, cercetătorii au avertizat că utilizarea excesivă a acestui element sporeşte emisiile de metan pe întreaga planetă, ceea ce contribuie la încălzirea globală şi la criza climatică cauzată de emisiile de carbon.

„Am ajuns la un punct critic de cotitură", a declarat profesorul Phil Haygarth de la Universitatea Lancaster. „Am putea fi capabili să ne întoarcem înapoi, dar trebuie să ne adunăm şi să fim mult mai inteligenţi în modul în care folosim fosforul. Dacă nu o facem, ne vom confrunta cu o calamitate pe care am numit-o "phosphogeddon".

Fosforul a fost descoperit în 1669 de către omul de ştiinţă german Hennig Brandt, care l-a izolat din urină, iar de atunci s-a demonstrat că este esenţial pentru viaţă. Oasele şi dinţii sunt în mare parte alcătuite din mineralul fosfat de calciu, un compus derivat din acesta, în timp ce elementul asigură, de asemenea, ADN-ului coloana vertebrală de fosfat de zahăr, potrivit The Guardian.

„Ca să spunem simplu, nu există viaţă pe Pământ fără fosfor", a exlicat profesorul Penny Johnes de la Universitatea Bristol.

Importanţa globală a elementului constă în utilizarea sa pentru a ajuta la creşterea culturilor. Aproximativ 50 de milioane de tone de îngrăşăminte fosfatice sunt vândute în fiecare an în întreaga lume, iar aceste livrări joacă un rol crucial în hrănirea celor 8 miliarde de locuitori ai planetei.

Cu toate acestea, depozite semnificative de fosfor se găsesc doar în câteva ţări: Marocul şi Sahara Occidentală au cea mai mare cantitate, China al doilea depozit ca mărime şi Algeria al treilea. În schimb, rezervele din SUA au scăzut la 1% din nivelurile anterioare, în timp ce Marea Britanie a fost mereu nevoită să se bazeze pe importuri. „Rezervele tradiţionale de fosfaţi naturali sunt relativ rare şi s-au epuizat odată cu extragerea lor pentru producţia de îngrăşăminte", a adăugat Johnes.

Această presiune din ce în ce mai mare asupra stocurilor a generat temeri că în câţiva ani lumea va atinge "vârful fosforului". Rezervele vor scădea atunci, lăsând multe naţiuni să se lupte pentru a obţine suficient pentru a-şi hrăni populaţia.

Această perspectivă îi îngrijorează pe mulţi analişti, care se tem că, în curând, câteva carteluri ar putea controla cea mai mare parte a aprovizionării mondiale şi ar putea lăsa Occidentul foarte vulnerabil la creşterea preţurilor. Rezultatul ar fi echivalentul în materie de fosfaţi al crizei petrolului din anii 1970.

Situaţia dificilă a fost rezumată cândva de scriitorul de science-fiction Isaac Asimov: „Viaţa se poate înmulţi până când tot fosforul se termină şi apoi se produce o oprire inexorabilă pe care nimic nu o poate împiedica”.

Aceste pericole au fost evidenţiate şi săptămâna trecută, odată cu publicarea în SUA a cărţii The Devil's Element: Phosphorus and a World Out of Balance (Fosforul şi o lume dezechilibrată), scrisă de scriitorul de mediu Dan Egan. Cartea nu a fost încă publicată în Marea Britanie, dar reflectă îngrijorările exprimate recent de oamenii de ştiinţă britanici.

Aceştia spun că am devenit risipitori în ceea ce priveşte utilizarea fosfaţilor pe care îi folosim pe câmpurile noastre. Îngrăşămintele spălate de pe acestea, şi deversările de efluenţi bogaţi în fosfor, au declanşat o contaminare pe scară largă a apei şi au creat înflorirea de alge dăunătoare. Unele dintre cele mai mari corpuri de apă dulce din lume sunt acum afectate, inclusiv Lacul Baikal din Rusia, Lacul Victoria din Africa şi Lacul Erie din America de Nord. În ultimii ani, înmulţirile de la Erie au dus la otrăvirea apei potabile locale.

„La fel ca pe uscat, fosfaţii ajută plantele acvatice să crească", a declarat Haygarth, care este coautor al cărţii Phosphorus: Trecut şi viitor. „Iar acest lucru are acum consecinţe dezastruoase în râuri, lacuri şi mări”. Sufocate de înfloriri, multe dintre aceste corpuri de apă au devenit zone moarte, în care puţine creaturi supravieţuiesc şi care se extind. De exemplu, în fiecare vară se formează acum o zonă moartă în Golful Mexic.

Astfel de crize creează şi alte probleme de mediu. „Schimbările climatice înseamnă că vom avea mai multe înfloriri de alge pe unitate de poluare cu fosfaţi, din cauza condiţiilor mai calde", a declarat profesorul Bryan Spears de la Centrul britanic pentru ecologie şi hidrologie din Midlothian.

ULTIMELE ȘTIRI

Vezi mai multe articole din categoria sanatate

Citește pe alephnews.ro: China efectuează cea mai mare restructurare a armatei din ultimul deceniu. Ce înseamnă mișcarea lui Xi Jinping

Citește pe www.zf.ro: Revoluţia Inteligenţei Artificiale a început: Pregătiţi-vă să vă salutaţi noii colegi de muncă roboţi. Nimic nu va mai fi la fel pe piaţa muncii

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Taguri:: utilizare fosfor,; alimente,; epuizare,; productie,; rezerve,; emisii

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.