ANALIZĂ: Marea Neagră şi Dunărea, bariere naturale împotriva valului de migranţi din Asia şi Africa

Marea Neagră şi Dunărea funcţionează ca bariere naturale împotriva valului de migranţi din Asia şi Africa, iar acesta ar fi unul dintre motivele pentru care România nu ar lua în calcul construirea unor garduri pentru a împiedica migraţia ilegală, cum s-a întâmplat în Grecia, Ungaria şi Bulgaria.

3460 afișări
Imaginea articolului ANALIZĂ: Marea Neagră şi Dunărea, bariere naturale împotriva valului de migranţi din Asia şi Africa

ANALIZĂ: Marea Neagră şi Dunărea, bariere naturale împotriva valului de migranţi din Asia şi Africa (Imagine: Mediafax Foto/AFP)

Potrivit datelor Poliţiei de Frontieră, anul trecut au încercat să intre sau să iasă ilegal din România 1.232 de cetăţeni străini, ajutaţi de traficanţi de migranţi şi organizaţi, în general, în grupuri care au pornit de la trei-patru până la 132 de persoane.

România se află în calea a trei rute de migraţie către Europa de Vest: frontierele cu Ucraina şi Republica Moldova, pe ruta estică de migraţie, graniţa cu Serbia, pe ruta de migraţie a Balcanilor de Vest şi ruta terestră est-mediteraneană, care este despărţită de Bulgaria. Aceasta din urmă cuprinde zona Grecia-Turcia, unde, în cea mai mare parte, migranţii ajung legal în Turcia, de unde trec apoi ilegal în Grecia sau în Bulgaria.

Dacă în anul 2012, cei mai mulţi cetăţeni străini care au încercat să intre ilegal în România au fost depistaţi de poliţiştii de frontieră de la graniţa cu Serbia, în anul 2015, peste 50 la sută au fost prinşi la frontiera cu Bulgaria.

Printre metodele pe care le folosesc migranţii pentru a încerca să intre ilegal în România, pe la frontiera cu Bulgaria, cea mai folosită este ascunderea în tiruri încărcate cu pepeni, cartofi, cărbuni, haine, piese auto sau electronice, după ce, împărţiţi în grupuri mici, de maxim opt persoane, taie prelata autotrenurilor, de cele mai multe ori fără cunoştinţa şoferilor.

Începând din 2013 au fost înregistrate şi primele cazuri de migraţie ilegală pe Marea Neagră, când poliţiştii de frontieră au prins 118 cetăţeni străini.

Anul următor, Poliţia de Frontieră a sporit măsurile la Marea Neagră şi au fost depistate cinci grupuri de migranţi, care au numărat, în total, 316 persoane. Oamenii, care erau în pericol, fiind înghesuiţi pe ambarcaţiuni nesigure, fuseseră aduşi din Turcia de călăuze, care, ulterior, au fost identificate şi arestate.

Poliţiştii de frontieră au stabilit că cea mai mare parte a migranţilor provin din Siria, Irak, Iran, Afganistan, Algeria, Maroc, Tunisia şi Pakistan.

Oficiali ai Poliţiei de Frontieră susţin că în faţa valului de migranţi care au invadat alte ţări ale Uniunii Europene, România are avantajul unor graniţe naturale, cum sunt Dunărea şi Marea Neagră. "Raportat la ce se întâmplă în alte state, se poate spune că, în România, migraţia ilegală nu constituie o problemă", spun sursele citate.

Marea Neagră şi Dunărea, care funcţionează ca bariere naturale, ajută România să nu ia în calcul construirea unor garduri pentru a împiedica migraţia ilegală.

Primii care au construit un astfel de gard au fost grecii, care au folosit materiale similare celor folosite de trupele NATO în teatrele de război. Grecia a construit gardul în anul 2011, pe o distanţă de 12 kilometri, de-a lungul frontierei cu Turcia, unde se concentrează toate liniile migraţioniste din Africa şi Asia, în condiţiile în care Turcia permite pe teritoriul său accesul fără viză pentru iranieni, irakieni, afgani, libieni, etiopieni şi somalezi.

Tot din Turcia, îmbarcaţi pe nave de mici dimensiuni, traficanţii folosesc şi ruta care străbate Marea Neagră, până în România, de unde migranţii sunt preluaţi de alte călăuze din reţea, care încearcă apoi să-i scoată din ţară pe la frontiera de vest.

"Ruta pe Marea Neagră este foarte periculoasă, pentru că este o mare schimbătoare, pe care este greu de navigat. Din acest motiv, bărcile cu migranţi navighează în apropiere de ţărm, unde sunt uşor de reperat de poliţiştii de frontieră. Este foarte periculos, motiv pentru care acţiunile pe mare au devenit mai mult opereaţiuni de salvare şi mai puţin de supraveghere", au explicat oficiali din Poliţia de Frontieră.

Pentru a stopa traficul de migranţi la Marea Neagră, poliţiştii de frontieră îi identifică pe membrii din România ai reţelelor, arestarea acestora având inclusiv rolul de a-i descuraja pe complicii lor.

Autorităţile române au oferit, prin misiunile Frontex, sprijin consistent statelor care au probleme mari legate de migraţia ilegală. În 2014, echipe de poliţişti de frontieră români au oferit sprijin în Grecia, atât pe marte cât şi pe uscat, în sudul Italiei şi la graniţa dintre Serbia şi Ungaria, fiind detaşaţi 153 de oameni, dotaţi cu două nave, şase maşini cu termoviziune şi 33 de autospeciale de teren. Anul acesta au fost implicaţi 147 de oameni, la misiuni internaţionale fiind folosite o navă, patru autovehicule cu termoviziune şi 45 de maşini de supraveghere.

"În majoritatea cazurilor în care poliţiştii de frontieră depistează persoane care intenţionează să intre ilegal în România, conform protocoalelor încheiate cu ţările vecine, persoanele descoperite sunt predate autorităţilor de frontieră din acele state, în vederea continuării cercetărilor", spun oficiali din Poliţia de Frontieră.

Peste 2.000 de persoane s-au înecat în Marea Mediterană în cursul anului 2015, în încercarea de a ajunge în Italia, Malta, Grecia sau Spania. Recent, cel puţin 200 de oameni au murit în largul Libiei după scufundarea unui pescador la bordul căruia erau aproximativ 600 de imigranţi. În ultima săptămână, Misiunea navală a Uniunii Europene a salvat aproape 3.000 de imigranţi care riscau să se înece în Marea Mediterană.

Potrivit Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiaţi (UNHCR), aproximativ 250.000 de extracomunitari au ajuns în ţări ale Uniunii Europene în primele şapte luni ale anului 2015, dintre care 124.000 în Grecia şi 98.000 în Italia.

Comisia Europeană consideră situaţia o urgenţă care cere un răspuns colectiv al Uniunii Europene, pentru a face faţă sutelor de mii de imigranţi care încearcă să ajungă în Europa.

Recent, Comisia Europeană a aprobat 23 de programe multianuale în domeniul migraţiei, în valoare de 2,4 miliarde de euro, România urmând să primească aproape 100 de milioane de euro.

În luna mai, Comisia Europeană a propus un mecanism de "relocare" a imigranţilor, în scopul ajutării Italiei şi Greciei.

România ar urma să primească 2.362 de imigranţi extracomunitari, conform schemei propuse de Comisia Europeană în cadrul planului care prevede măsuri de combatere a imigraţiei pe Marea Mediterană şi distribuirea refugiaţilor în spaţiul Uniunii Europene.

În cadrul schemei Comisiei Europene, România ar urma să primească 1.023 de refugiaţi distribuiţi din Italia, iar dintre cei 16.000 de imigranţi distribuiţi de Grecia, în România ar putea ajunge 682. România ar urma să mai primească 657 de refugiaţi, în cadrul propunerii Comisiei Europene de acceptare a altor 20.000 de refugiaţi extracomunitari pe parcursul a doi ani, la recomandarea UNHCR. Ţările vor primi câte 6.000 de euro pentru fiecare imigrant acceptat.

Peste 700 de cereri de azil în România au fost depuse în perioada ianuarie - mai 2015, cele mai multe de către cetăţeni sirieni, potrivit datelor Inspectoratului General pentru Imigrări.

Din anul 1991 până în prezent, în România, 25.791 de persoane au depus cereri pentru acordarea unei forme de protecţie, dintre care 5.450 au primit statutul de refugiat sau protecţie subsidiară. Cei mai mulţi solicitanţi de azil provin din Irak, Somalia, Afganistan, Bangladesh, Pakistan şi Siria.

În 2014, România a înregistrat 1.506 de cereri de azil, plus 114 cereri de acces la o nouă procedură. Statut de refugiat sau o altă formă de protecţie au primit 713 persoane, cele mai multe provenind din Siria. Între primele cinci luni ale anului 2015, 719 persoane au solicitat azil, dintre care 343 proveneau din Siria, 120 din Irak şi 21 din Ucraina.

Conform unui raport al Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiaţi, la sfârşitul anului 2014 se înregistrau 59,5 milioane de persoane strămutate forţat, faţă de 51,2 milioane anul anterior şi 37,5 milioane cu zece ani în urmă. Nivelul din 2014 reprezintă cea mai mare creştere înregistrată vreodată într-un singur an.

Principala accelerare a fenomenului s-a întrevăzut la începutul anului 2011, odată cu izbucnirea războiului din Siria, acesta devenind cel mai semnificativ factor de strămutare la nivel mondial. În 2014, în medie 42.500 de persoane au devenit zilnic refugiaţi, solicitanţi de azil sau persoane strămutate intern, ceea ce corespunde unei creşteri de patru ori a acestor cifre în numai patru ani. La nivel mondial, una din 122 de persoane este refugiat, strămutată intern sau solicitant de azil. Dacă ar fi vorba de populaţia unei ţări, cifra de 59,5 milioane ar reprezenta a 24-a cea mai populată ţară din lume.

Raportul UNHCR arată că, în tot mai multe regiuni, numărul de refugiaţi şi persoane strămutate intern este în creştere. În ultimii cinci ani au izbucnit sau s-au reactivat cel puţin 15 conflicte: opt în Africa (Coasta de Fildeş, Republica Centrafricană, Libia, Mali, partea de nord-est a Nigeriei, Republica Democrată Congo, Sudanul de Sud şi, anul acesta, Burundi); trei în Orientul Mijlociu (Siria, Irak şi Yemen); unul în Europa (Ucraina) şi trei în Asia (Kîrgîzstan şi în mai multe regiuni ale Myanmarului şi ale Pakistanului). Câteva dintre aceste crize au fost soluţionate, în timp ce majoritatea încă generează noi persoane strămutate.

În 2014, numai 126.800 de refugiaţi au putut reveni acasă, în ţara de origine, cifra menţionată reprezentând cea mai scăzută valoare înregistrată în ultimii 31 de ani.

Pe de altă parte, conflictele şi instabilitatea care durează de zeci de ani, din Afganistan, Somalia şi alte regiuni ale lumii înseamnă că milioane de oameni din aceste zone rămân tot pe drumuri sau - o situaţie din ce în ce mai des întâlnită - rămân ani de zile la marginea societăţii, confruntându-se cu insecuritatea paralizantă a statutului de persoane strămutate sau refugiaţi pe termen lung. Una dintre cele mai recente şi extrem de vizibile consecinţe ale conflictelor mondiale şi ale suferinţelor teribile pe care acestea le cauzează este şi creşterea dramatică a numărului de refugiaţi aflaţi în căutarea unui loc sigur în care să trăiască şi pentru care sunt dispuşi să se aventureze în călătorii periculoase pe mare, inclusiv pe Marea Mediterană, în Golful Aden şi Marea Roşie, precum şi Asia de Sud-Est.

Conflictul din Ucraina, numărul record de 219.000 de traversări ale Mării Mediterane şi numărul mare de refugiaţi sirieni din Turcia - care a devenit, în 2014, ţara care găzduieşte cei mai mulţi refugiaţi din lume, cu 1,59 milioane de refugiaţi sirieni la finele anului - au captat din ce în ce mai mult atenţia publicului, cu reacţii atât pozitive, cât şi negative, în legătură cu gestionarea problemei refugiaţilor. În UE, cel mai mare volum de cereri de azil s-a înregistrat în Germania şi Suedia. Per ansamblu, cifrele aferente fenomenului strămutării forţate din Europa s-au ridicat la 6,7 milioane la finele anului, comparativ cu 4,4 milioane la finele anului 2013, majoritatea persoanelor cuprinse în această statistică fiind reprezentată de cetăţenii sirieni din Turcia şi cei ucraineni din Federaţia Rusă.

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici