REPORTAJ: Cel mai vârstnic supravieţuitor al Holocaustului romilor, înmormântat cu lăutari la Sibiu - GALERIE FOTO

Traian Grancea a fost bulibaşa din Porumbacu de Jos, judeţul Sibiu, cel mai bătrân supravieţuitor al Holocaustului romilor, decorat de Traian Băsescu în 2007, dar şi protagonistul unui documentar intitulat "Adevărul despre Holocaust", regizat de Florin Cioabă şi prezentat în 2012 la Astra Film Festival, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Traian Grancea a murit duminică, la vârsta de 108 ani, şi a lăsat în urmă doi copii, dar şi zeci de nepoţi, strănepoţi şi stră-strănepoţi, în curtea casei sale din Porumbacu de Jos fiind, marţi, peste 60 de membri ai familiei sale.

Pentru că bătrânul a fost adeptul tradiţiei şi al modestiei, familia sa nu a făcut o înmormântare cu fast, deşi şi-ar fi permis acest lucru.

La funeralii au venit, din întreg judeţul, dar şi din judeţele învecinate, peste două sute de romi care l-au cunoscut sau care doar i-au aflat povestea. Încă de dimineaţă, lăutari aduşi din judeţul Alba au cântat doine şi cântece de jale, întreţinând atmosfera specifică de priveghi ţigănesc, în timp ce oamenii îşi împărtăşeau poveşti cu şi despre Traian Grancea.

GALERIE FOTO

"Eu sunt din Cârţa, am venit la înmormântare pentru că l-am cunoscut pe Grancea bătrânul. De fiecare dată când îl vedeam, ne povestea din Transnistria, cât a fost de greu. Ne-a povestit că acolo a trăit rău, foarte rău, mizerie, au venit înapoi fără haine, pe jos. A zis că i-au băgat odată într-un loc să-i puşte şi a venit cineva pe un cal şi flutura un steag roşu. S-au întors cu mitralierele şi nu i-au mai împuşcat, dar i-au băgat într-o groapă mare unde au stat două zile. A venit o ninsoare mare de tot în perioada aia şi când i-au scos de acolo jumătate erau morţi", a povestit moş Matei Căldărarul, care la cei 70 de ani ai săi spune că era dintr-o cu totul altă generaţie decât Traian Grancea.

Moş Matei a venit îmbrăcat în costum tradiţional al romilor căldărari: pălărie neagră numită "clop", cămaşă albă de in, pantaloni negri de postav şi cizme negre de piele. În aceeaşi ţinută a fost aşezat în sicriu şi Traian Grancea.

Tinerii care au venit la înmormântare, chiar şi dintre membrii familiei, au păstrat doar frânturi din costumul tradiţional: în loc de cămăşi de in, ei au îmbrăcat cămăşi de la cele mai bune magazine din Sibiu, pantaloni de stofă şi pantofi negri.

"Noi suntem mai moderni, nu prea mai purtăm costumul tradiţional. Dar pe Traian Grancea nu l-ai putut îmbrăca cu altceva niciodată", spune Traian Raul Grancea, unul dintre strănepoţii lui Traian Grancea.

Traian Grancea a lăsat avere, dar i-a învăţat şi meseria de căldărar

În curte, în ziua înmormântării, au fost cinci generaţii de bărbaţi care se numesc Traian Grancea şi sunt descendenţi ai defunctului. Fiul acestuia le povesteşte celor prezenţi despre tatăl său şi viaţa grea pe care a avut-o.

"Tatăl meu a avut o viaţă destul de grea. Înainte de război s-a pus problema deportării romilor din România, în Transnistria. Nu le-a zis nimeni unde-i duce şi ce le face. Fiecare s-a dus cum a putut, unii cu căruţele, alţii pe jos. Tatăl meu a suferit mult. S-a dus cu familia, cu soţia şi trei copii. Lui i-a ajutat Dumnezeu de a venit înapoi, însă cu mare suferinţă. A suferit mult. S-a tras în ei. Nevasta i-au împuşcat-o nemţii, lui i-au rupt piciorul. A rămas cu piciorul bolnav, îl durea, iar de atunci că nu s-a putut trata cum trebuie. A venit înapoi, şi-a făcut altă familie, ne-a crescut pe mine şi pe sora mea", povesteşte fiul bătrânului, care se numeşte tot Traian Grancea.

Acesta spune şi că de la tatăl său a învăţat meseria de căldărar pe care a transmis-o fiilor săi. Tot de la tatăl său a preluat atribuţiile de bulibaşă atunci când acesta nu a mai putut face faţă.

Copiii şi nepoţii lui Traian Grancea recunosc că au moştenit o întreagă avere de la bătrân.

"După cum puteţi observa, ne-a lăsat avere. Casa e ridicată în 1981. Ne-a lăsat avere multă. În urmă cu zece ani, m-a ajutat şi am făcut o firmă care se ocupă cu fierul vechi. Ne-a învăţat să facem meserie. Chiar dacă conducem maşini luxoase şi trăim în alte vremuri, mai moderne, ştim să facem şi meseria de căldărari, nu la fel de bine ca el", mai spune strănepotul bătrânului, Traian Raul Grancea.

Casa la care face referire e un imobil pe două nivele, vopsită în galben şi se distinge foarte clar faţă de majoritatea caselor din zonă. Are un gard din fier forjat cu ornamente aurii şi o curte imensă pavată. Familia mai are maşini, terenuri, firme, dar şi bani.

Pirandele şi-au luat salbele aurite în semn de respect

Aşezate pe scaune, de-a lungul curţii lungi, pirandele din familii bune îşi etalează salbele de aur şi sunt mândre că pot să le arate.

"La nunţi şi la sărbători se poartă salbele. Această înmormântare este o sărbătoare pentru noi că nu toată ziua ajunge un om la 108 ani. Aceste bijuterii sunt mândria noastră, sunt în familiile noastre de generaţii şi trebuie etalate. În semn de respect pentru Traian Grancea şi pentru familia sa se poartă toate bijuteriile", explică Uca Căldărar, mama unei fete nemăritate care poartă o salbă de aur, cercei şi câteva ghiuluri din acelaşi metal.

Preşedintele Centrului Creştin al Romilor, Daniel Cioabă, şi sora sa, Luminiţa Cioabă, au venit să aducă un ultim omagiu, având o mulţime de cărţi şi un tablou mare, înfăţişându-l pe Traian Grancea. Au stat câteva minute înainte de debutul ceremoniei de înmormântare şi au plecat.

În schimb, prefectul de Sibiu, Ovidiu Sitterli, a stat la întreaga ceremonie şi a mers pe jos, pe lângă sicriu, până în cimitirul din localitate.

La plecarea din curte, la fiecare răscruce de drum şi la trecerea peste un pod, romii au aruncat bani în sicriu, pe drum şi în apă, având credinţa fermă că aşa plătesc drumul mortului până pe lumea cealaltă. Alaiul a fost însoţit pe tot drumul de lăutari, care au interpretat melodii triste.

La finalul ceremoniei, toţi participanţii la înmormântare au fost chemaţi la masă, familia pregătind tocană tradiţională din carne de porc şi vită, ciorbă acră şi orez cu lapte.