#roMânia: O ţară rămasă fără muncitori. Omul care a luat la pas judeţele pentru a găsi forţă de muncă şi cum a ajuns un om de afaceri să caute în Vietnam sudori - Mediafax

#roMânia: O ţară rămasă fără muncitori. Omul care a luat la pas judeţele pentru a găsi forţă de muncă şi cum a ajuns un om de afaceri să caute în Vietnam sudori

Exodul românilor a dus la o situaţie gravă în ţară, fabricile nu mai au muncitori, iar patronii caută soluţii pentru a-şi salva firmele. Unii au mers singuri în Vietnam şi au testat oameni pe care i-au adus apoi în ţară, se arată într-un material din cadrul campaniei #roMânia, a cotidianului Gândul.

1697 afişări

Imaginea articolului #roMânia: O ţară rămasă fără muncitori. Omul care a luat la pas judeţele pentru a găsi forţă de muncă şi cum a ajuns un om de afaceri să caute în Vietnam sudori

#roMânia: O ţară rămasă fără muncitori. Cum a ajuns un om de afaceri să caute în Vietnam sudori

Burse şi cazare pentru elevi. Cum îşi „sponsorizează”patronii viitori subalterni

Patronul unei firme de construcţii din Alba Iulia, care s-a confruntat cu lipsa forţei de muncă, a înfiinţat din propriile fonduri un centru de formare profesională, în care se specializează fierari, dulgheri, zidari, finisori, electricieni, instalatori şi sudori. Şi nu este singurul din ţară.

Călin Pădurean, proprietarul Centrului de formare profesională Dialuk, şi-a luat şi măsuri de siguranţă: şcolarizarea este gratuită în cazul în care cei înscrişi sunt de acord să muncească 36 de luni la firma sa ori la alte firme partenere.

 

”Ideea de a înfiinţa Centrul de Formare Profesională Dialuk mi-a venit încă din anul 2013, din cauza lipsei forţei de muncă pe anumite meserii. Atunci m-am gândit să dezvolt un proiect în care să fac acea şcoală care cuprinde şapte meserii: fierar, dulgher, zidar, finisor, electrician, instalator şi sudor. În 7 decembrie 2016 am deschis Centrul de Formare Profesională Dialuk. Legislaţia prevedea, anterior, că trebuie să ai minim 14 persoane şi maximum 28 pentru a porni un curs, iar din această cauză până acum nu am putut califica. Nu de mult timp s-a schimbat legislaţia şi pot începe cursul cu un om pentru o calificare, ceea ce ne bucură foarte mult”, a spus Călin Pădurean.

Omul spune că a luat la pas judeţele pentru a găsi forţă de muncă.

„Am ajuns, din cauza lipsei forţei de muncă din judeţ, să aducem oameni din Baia Mare. Am mers în comunităţi şi le-am explicat oamenilor ce înseamnă un ajutor social şi ce înseamnă să fii angajat şi să primeşti bani de două ori pe lună, adică avans şi restul din salariu. Cu ajutorul social oamenii nu se descurcă, iar cei pe care i-am adus au înţeles acest lucru. O echipă de muncitori urmează să vină din Piatra Neamţ”, a afirmat Pădurean.

În Cluj, Carmangeria Moldovan oferă burse lunare în valoare de 200 de lei pentru elevii unui colegiu, doar să se pregătească în meseria de măcelar.

Directorul general al Carmangeriei Moldovan, Cosmin Moldovan spune că motivul pentru care a recurs la acordarea de burse este faptul că, din cauza exodului masiv al românilor în străinătate, nu a mai găsit specialişti în domeniul carmangeriei.

„A fost o ruptură după 1989 între ce se cerea ca forţă de muncă pe piaţă şi ce oferea şcoala, nu a mai pus nimeni bază pe meserie, toţi vroiau să facă studii superioare. Eu le-am explicat tinerilor că o meserie te ajută oricând şi nu te opreşte nimeni să studiezi mai departe, pentru că dacă ai urmat o şcoală profesională ai mai multe avantaje. Mai avem un nucleu de oameni buni la firmă, dar suntem cam ultimele generaţii de specialişti şi nu ştiu cine vine din urmă. Exodul de forţă de muncă a creat probleme şi dezechilibre foarte mari pe piaţa muncii, am mai vorbit cu unii şi cu alţii şi mulţi se plâng că nu au personal cu care să lucreze. Este mare păcat ce se întâmplă deoarece avem o ţară cu un mare potenţial care nu este exploatat, ar trebui diverse soluţii de sprijinire a tinerilor”, a subliniat Cosmin Moldovan.

Bursa oferită de compania pe care o conduce elevilor este de 200 de lei, la care se adaugă alte 200 de lei acordate de stat, plus transport şi masă.

„Vom continua în fiecare an acordarea de burse, pentru că altă soluţie nu avem”, a precizat directorul general al Carmangeriei Moldovan care are între 300 şi 400 de angajaţi.

Chiar şi cu burse sau cursuri asigurate de angajatori, tineri interesaţi de o meserie sunt tot mai greu de găsit.

Prima clasă în sistem dual, înfiinţată anul acesta în Ploiesti şi susţinută de Adient Trim Ploieşti, la Liceul Tehnologic “Anghel Saligny”, riscă să nu fie funcţională, deoarece nu sunt tineri interesaţi. Elevii care se vor înscrie în această clasă vor primi burse lunare în valoare de 400 lei şi vor avea garanţia unui loc de muncă, după absolvire. Cu toate acestea, doar 3 persoane şi-au manifestat până acum interesul.

“Clasa, ca să se poată realiza, trebuie să fie minimum 20 de elevi. Noi sperăm. Sunt puţini până acum, 3. Şi pentru noi e un rezultat neplăcut. Anul acesta am avut o mulţime de acţiuni pentru a face cunoscut acest sistem dual”, a declarat inspectorul scolar Ion Ionescu.

Clasa din sistemul dual este dedicată industriei textile şi pielărie.

„Ştim că <a lua de-a gata> nu este îndeajuns şi fiecare companie poate să contribuie cu succes la dezvoltarea comunităţii în mijlocul căreia se află. De aceea, ne-am dorit să ne implicăm în formarea viitoarelor generaţii de profesionişti prin înfiinţarea unei clase de învăţământ dual, în cadrul Liceului Tehnologic Anghel Saligny. Proiectul va fi lansat în anul şcolar 2018 – 2019, clasa urmând să aibă 30 de elevi”, arată reprezentanţii companiei.

O companie din Timişoara, care ducea lipsă de forţă de muncă, în special de meseriaşi, a reuşit să angajeze, în ultimii şase ani, peste 150 de persoane, care au fost pregătite în mai multe clase profesionale realizate cu sprijinul societăţii.

Clasele profesionale în sistem dual, după model german, funcţionează în cadrul Colegiului Tehnic Energetic “Regele Ferdinand I” din Timişoara. Acestea sunt susţinute financiar de către compania Continental, unul dintre cei mai mari producători de componente auto din lume. Astfel, pe lângă bursa de 200 de lei primită din partea statului, elevii de la învăţământul profesional mai primesc 200 de lei din partea firmei şi beneficiază de cazare şi masă gratuite. De asemenea, elevii fac practică în cadrul companiei, iar la finalul celor trei ani de studiu, au prioritate la angajare.

„Pentru anul şcolar următor am cerut patru clase profesionale , pentru că am avea nevoie de meseriaşi, dar nu cred că se vor forma. Noi facem promovare la clasele a VIII-a din şcolile din judeţ, stăm de vorbă şi cu părinţii, şi cu copiii, le explicăm părinţilor că naveta nu e o opţiune pentru un copil de 14 ani, le spunem că se poate şi altfel, că pot sta gratuit în internat, că au masa gratuită la cantină. Încă imaginea şcolii profesionale în capul părintelui este cea care a fost în anii ’70: «Acolo merg doar proştii, acolo este multă muncă şi oboseală pentru copil». Plus că este acea gândire cum că copilul meu trebuie să facă facultate. Tot încercăm să le explicăm părinţilor că cei care sunt absolvenţi ai claselor profesionale pe care noi le sprijinim şi lucrează deja în firme au salarii bune, din care se întreţin, din care pot întreţine o familie. Nu-i ţine nimeni legaţi, ei pot să meargă la şcoală în continuare şi să termine liceul, să dea BAC-ul”, a declarat Alina Bratu.

Luminiţa Filip, directorul Colegiului Tehnic Energetic „Regele Ferdinand I” din Timişoara soune că, în total, unitatea de învăţământ are încheiate aproape zece parteneriate cu firme din judeţul Timiş care duc lipsă de forţă de muncă şi nu găsesc meseriaşi.

Printre absolvenţii clasei profesionale după model german se numără Alexandru Mercia, care a terminat în acest an cursurile la Colegiul “Ferdinand” din Timişoara, iar în prezent lucrează ca electrician în cadrul companiei Continental, la fabrica de anvelope.

„Am vrut să am o slujbă când termin. Am vrut să lucrez după ce termin şcoala, de asta am ales şcoala profesională. Îmi place în fabrică. E uşor ce am făcut până acum. Am învăţat la şcoală, iar aici am văzut şi am făcut, efectiv, ce trebuie ca să repar o piesă sau alta. E mai fain să faci practic tot ce ai văzut în cărţi. Avantajul, aici, este că sunt mai mulţi colegi cu experienţă care te ajută, îţi spun cum să procedezi, îţi arată. Aşa înveţi foarte repede“, a precizat Alexandru Mercia.

Litoralul românesc nu mai are ospătari, iar în Ardeal sudorii sunt din Vietnam

Mergem pe litoralul românesc şi aici găsim aceeaşi problemă: lipsa angajaţilor. Unii cataloghează criza drept cea mai mare din ultimii 30 de ani, fiind vorba despre sute de locuri de muncă libere. Litoralul nu mai are ospătari, bucătari şi cameriste, după ce majoritatea celor care au lucrat anii trecuţi în hoteluri, restaurante, terase sau baruri au plecat la muncă în străinătate. „Ar mai fi nevoie de câteva mii de cameriste, ospătari, ajutoare de ospătari, bucătari şi lucrători în bucătărie”, spun agenţii economici.

„Problema cu angajaţii români este că au plecat masiv să lucreze în alte ţări, iar mulţi dintre cei care au rămas se pare că nu prea vor să lucreze. Şi nu este numai o problemă din turism, se întâmplă în toată ţara, în toate domeniile”, spune preşedintele Federaţiei Asociaţiilor de Promovare Turistică (FAPT) din România, Corina Martin.

De asemenea, un alt motiv pentru care românii pleacă să lucreze în acelaşi domeniu, dar în altă ţară este şi pentru că acolo contractele se încheie pe o durată de timp mai mare decât în ţara noastră, sezonul estival fiind mai lung. „Românii sunt legaţi de anul şcolar. Asta ne creează o mare problemă: dacă tu ai numai peste 90 la sută turişti români şi ei sunt dependenţi de anul şcolar - examene, etc, este clar că piaţa română a făcut să se îngusteze sezonul. Iar de aici rezultă venituri mai mici şi, automat, şi salarii mai mici. Aici este şi greşeala statului şi nici nu face nimic să remedieze situaţia. (…) Este normal ca angajaţii români să-şi dorească un contract cu carte de munca de şase luni în loc de trei sau patru, pentru ca astfel pot beneficia mai uşor de şomaj în lunile din extrasezon”, explică Martin.

Criza forţei de muncă de pe piaţa românească i-a determinat pe agenţii economici de pe litoral să se orienteze către angajaţi în afara ţării. Ei spun că, aşa cum pleacă românii să muncească afară, ar trebui ca legea să le permită să angajeze străini. „Este o gravă criză, din acest punct de vedere. Şi nu înţeleg de ce la Ministerul Muncii nu se adoptă o măsură extrem de simplă, de a ridica acele restricţii privind importul de forţă de muncă. Dacă noi vrem să aducem, de exemplu, forţă de muncă din Republica Moldova, ceea ce se încearcă acum pe litoralul românesc, problema este că, în această situaţie, legea de acum obligă patronul să-i dea angajatului străin un salariu minim de 500 de euro. Asta creează o inegalitate. Pe de o parte de ce se bagă statul să mă oblige să-i ofer un astfel de salariu? Poate el nu munceşte de 500 de euro! Iar apoi, asta înseamnă că trebuie ca şi salariile angajaţilor români să fie echivalate sau chiar mai mari. Iar aici apare o altă problemă, aceea că patronul respectiv poate nu îşi permite să achite 500 de euro sau peste pentru fiecare angajat. Pur şi simplu business-ul lui nu produce salarii de 500 de euro…Dacă s-ar ridica aceste restricţii, pentru angajaţii din străinătate, această problemă a lipsei angajaţilor din turism, şi nu numai, ar fi cel puţin parţial rezolvată”.

Şi tot la „importul” forţei de muncă a apelat şi o firmă din Cluj.

Compania Gormet din Cluj-Napoca, specializată în confecţii metalice, a fost nevoită să aducă 46 de sudori şi lăcătuşi mecanici din Vietnam, pentru că nu a mai găsit muncitori calificaţi pe piaţa forţei de muncă din România, decizie care a salvat afacerea.

Citeşte continuarea în Gândul

Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Taguri:
ROMÂNIA ,
EXOD ,

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax SA.