Spionul român care a fugit, în 1973, în SUA, rămâne cu condamnarea la moarte

Instanţa supremă a respins, vineri, printr-o decizie definitivă, acţiunea de revizuire a sentinţei făcută de Răuţă.

Avocatul lui a declarat, pentru MEDIAFAX, că "lupta" nu se va opri aici şi că va contesta decizia ICCJ la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), explicând că este inadmisibil ca un om să aibă pe numele său o sentinţă de condamnare la moarte în anul 2009.

Pedeapsa cu moartea a fost abrogată în România în 1990.

În anul 1973, Constantin Răuţă era încadrat la DIE şi "instruit să facă spionaj", potrivit cererii acestuia de revizuire a sentinţei prin care a fost condamnat la moarte. Cererea sa a fost înaintată iniţial Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti.

"În luna noiembrie 1973 revizuientul apelant (Răuţă -n.r.) era încadrat la UM 0920 Bucureşti - DIE, aparţinând Ministerului de Interne. La data de 24 noiembrie 1973 Răuţă Constantin a primit misiunea şi s-a deplasat în SUA pentru a transporta valiza diplomatică; ajungând pe aeroportul din New York acesta a predat imediat organelor de poliţie americane valiza diplomatică în care se aflau date şi documente cu caracter «secret de stat» ce făceau parte din categoria celor care se refereau la munca operativă a organelor de securitate, la aparatura tehnică şi de specialitate din dotarea Ministerului de Interne folosită în scopul apărării secretului de stat, prevenirii scurgerii de informaţii şi depistării urmelor lăsate de persoanele interesate în pătrunderea la asemenea documente, divulgând misiunea primită; de la data menţionată nu s-a mai întors în ţară şi a lipsit nejustificat de la serviciu", se arată în documentele depuse la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a judecat, joi, cererea de revizuire a sentinţei spionului.

Care era planul secret al lui Georgescu: Grup paramilitar cu 65 de explozive și pistoale, oprit la București

Oligarhul rus Roman Abramovici pierde în cea mai înaltă instanță a UE / El ceruse ridicarea sancțiunilor impuse de UE, fiind acuzat de relații strânse cu Putin, care l-ar fi ajutat să-și construiască imperiul

Constantin Răuţă, cetăţean american de origine română, a contestat sentinţa penală din 2 septembrie 1974, a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, prin care a fost condamnat la pedeapsa capitală şi la confiscarea totală a averii, pentru trădare prin transmitere de secrete, dezertare şi pentru refuzul înapoierii în ţară.

Avocatul lui Constantin Răuţă, Cătălin Dancu, a afirmat, joi, în faţa judecătorilor ICCJ, că acest caz este ultimul de acest gen, "în care sentinţa unui om condamnat la moarte în vremea regimului comunist nu a fost încă revizuită", apărătorul făcând trimitere la cazul generalului Ion Mihai Pacepa.

Avocatul Cătălin Dancu l-a reprezentat, în faţa autorităţilor române, şi pe Mihai Pacepa, şef al Direcţiei de Informaţii Externe a Securităţii în 1978, când a fugit în SUA.

În 7 iunie 1999, Mihai Pacepa a fost reabilitat de instanţa supremă, care a hotărît achitarea acestuia şi restituirea averii care i-a fost confiscată de regimul comunist, după ce îl condamnase la moarte pentru trădare. Instanţa supremă a admis recursul formulat de Parchet împotriva sentinţei prin care, în 17 august 1978, Pacepa a fost condamnat la moarte de către Secţia Militară a Tribunalului Suprem, precum şi la degradare militară şi confiscarea întregii averi.

Constantin Răuţă a cerut în 2000 restituirea apartamentului confiscat de autorităţile române după fuga sa în anul 1973. Astfel, Răuţă a aflat de "existenţa sentinţe penale, prin care fusese condamnat la moarte".

La termenul de, joi, al procesului de revizuire a sentinţei din 1974,avocatul Dancu a explicat judecătorilor că "modul secret de desfăşurare a şedinţei de judecată, lipsa de cunoaştere a acuzaţiilor ce i-au fost aduse clientului său imposibilitatea exercitării dreptului la apărare, precum şi exercitării căii de atac a recursului, încalcă în mod evident dispoziţiile Codului de procedură penală (CPP), precum şi drepturile omului, aşa cum au fost ele stipulate în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului".

Dancu le-a mai spus judecătorilor că decizia de condamnare nu i-a fost comunicată niciodată lui Răuţă cu toate că, potrivit legii, avea dreptul la declararea recursului în termen de zece zile de la pronunţare.

Dancu a mai invocat faptul că în 1990 a fost adoptat Decretul Lege numărul 6, prin care s-a abrogat pedeapsa cu moartea, dar şi alt act normativ prin care din 4 ianuarie 1990 s-au amnistiat "infracţiunile politice prevăzute în Codul penal şi în legile speciale".

Avocatul a mai spus că din cauză că Răuţă era plecat din ţară, la momentul judecării şi condamnării, şi pentru că nu a fost înştiinţat niciodată pe cale legală despre decizia de condamnare, în cazul acestuia s-a încălcat principiul egalităţii armelor, arătând că acesta a fost privat de posibilitatea de a se apăra sau de a formula o cale de atac împotriva sentinţei.

De asemenea, avocatul a criticat şi probele în baza cărora s-a luat în 1974 decizia de condamnare la pedeapsa cu moartea a clientului său, despre care a spus că au fost neconcludente. "În cauză instanţa a apreciat în mod greşit că faptele sunt dovedite, bazându-şi hotărârea pe probe neconcludente care nu sunt conforme cu articolul 64 din Codul penal. Pe de altă parte la domiciliul inculpatului nu s-au găsit niciodată documente sau date care să constituie secrete de stat sau care să afecteze siguranţa statului", le-a spus Dancu judecătorilor.

Avocatul şi-a încheiat pledoaria spunând că hotărârea de condamnare la moarte, precum şi întregul proces s-a făcut în baza unei adrese a Ministerului de Interne (MI) de la acea vreme, "fără probe coroborate şi pe baza mărturiei fostei soţii a lui Răuţă cum că a primit de la acesta două cărţi poştale din SUA".

Pentru aceste motive avocatul le-a cerut magistraţilor instanţei supreme admiterea revizuirii în etapa recursului, anularea sentinţei penale din septembrie 1974 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, achitarea condamnatului pentru infracţiunile de trădare prin transmitere de secrete, pentru infracţiunea de dezertare şi pentru infracţiunea refuzului de înapoiere în ţară. În plus Dancu a cerut şi înlăturarea pedepselor complementare, cea de confiscare totală a averii şi cea de degradare militară.

Procurorul de şedinţă s-a opus acestor solicitări şi a arătat că deciziile date de către Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi Curtea Militară de Apel au fost corecte.

În motivele de recurs depuse de avocat la instanţa supremă se arată că Răuţă este cetăţean american, cu domiciliul în Statele Unite ale Americii (SUA). Potrivit documentului citat acesta s-a născut în judeţul Alba la 6 noiembrie 1943. Răuţă a absolvit în 1966 Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii după care a fost cooptat şi angajat la Direcţia de Informaţii Externe (DIE). În noiembrie 1973, în timpul unei vizite oficiale în SUA el a cerut şi primit azil politic, se mai arată în motivarea recursului.

Constantin Răuţă mai spune în documentul citat că "DIE îi cerea să-şi foloseascã cunoştinţele profesionale de inginer tocmai în scopul îngrădirii drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români". El arată că "în aceste condiţii singura soluţie văzută de el a fost solicitarea de azil politic în SUA".

Procesul de revizuire a început la Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, instanţa care l-a condamnat la moarte în 1974 pe Constantin Răuţă. În 21 ianuarie 2008 cererea de revizuire a fost respinsă de această instanţă pe motiv că nu au fost descoperite fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute de instanţa de judecată la soluţionarea procesului.

Răuţă a contestat decizia, însă a făcut-o prea târziu, fiind depăşit termenul prevăzut de lege. Astfel, Curtea Militară de Apel spune că acţiunea s-a făcut tardiv, respectiv că avocaţii nu au demonstrat că "s-ar fi descoperit ulterior condamnării fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă în soluîţionarea cauzei".