ZIUA COPILULUI la SABI: Copiii, învăţaţi să sune la 112 pentru probleme grave, nu dacă pisica s-a băgat sub pat

Zeci de copii au fost vineri în vizită la sediul Serviciului de Ambulanţă Bucureşti Ilfov, unde, mai întâi, au văzut maşinile de intervenţie, adevărate spitale pe roţi, care taie oraşul în lung şi-n lat pentru a ajunge la oamenii suferinzi. Ajutaţi de voluntari, copiii şi-au urmărit bătăile inimii pe monitor, chiar dacă, la această operaţiune, clema care le prindea degetul era puţin cam mare. Apoi, s-au aşezat, pe rând, în scaunele ocupate numai de medicii şi asistenţii care pleacă în misiune, şi-au măsurat tensiunea şi au ascultat explicaţiile voluntarilor.

"Nu înţeleg cum bate inima 96, 94, 87, aşa, cu cifre, ca la şcoală", spunea un băieţel.

"Cam aşa, dar tu nu vezi cifrele, ci auzi bătăile. Ia să ascultăm", i-a explicat un voluntar, aşezându-i capul să asculte inima unui coleg.

Toţi cei 26 de elevi dintr-o clasă a II-a de la Şcoala nr. 27 "Principesa Ileana" priveau fascinaţi la maşini. Doar doi dintre ei mai văzuseră interiorul unei salvări, odată, când le-a fost rău şi au fost duşi la spital. Indiferent dacă au mers sau nu cu Salvarea, toţi au spus că au văzut maşinile pe străzi, când merg în grabă, şi că sirenele puternice îi fac adesea să-şi astupe urechile.

Voluntarii le-au arătat copiilor toate tipurile de ambulanţe, explicându-le rolul fiecăreia dintre ele. Apoi, împreună cu învăţătoarea Angela Pâslariu şi două mămici, au ascultat, cuminţi, povestea "ambulanţei care s-a născut în urmă cu 106 ani şi a crescut continuu".

"Dar cât de mică era atunci când s-a născut?", a întrebat un băieţel de cinci ani de la Grădiniţa "Trei Muşchetari". "Acum este bătrână tare, tare. Cred că ar avea nevoie de doctor", mai spune un altul, un pic mai mare.

Apoi, cei mici au pornit cu toţii spre marea sală unde avea să continue sărbătoarea. Când au deschis uşa, o explozie de bucurie i-a animat dintr-o dată. Pe toate mesele din sală, platouri încărcate cu fursecuri şi prăjituri abia scoase din cuptor şi sticle mari pline cu sucuri.

În timpul ospăţului, a venit şi vremea prezentărilor. Copiii au aflat, astfel, că voluntarii Ambulanţei se numesc Andreea, Ema, Bogdan, Cristian, Mădălin, Emil, Sânziana, Călin şi Nicoleta. Apoi, au ascultat imnul 112 şi povestea numărului unic de urgenţă.

"Ştiţi, noi sunăm la 112 numai atunci când cuiva îi este foarte rău. Nu vom suna atunci când pisica sau căţelul nu vrea să iasă de sub pat sau când plâng pentru că i-am uitat încuiaţi pe balcon. Nu vom chema ambulanţa dacă am uitat cheile încuiate în casă sau în maşină sau dacă suntem singuri şi supăraţi. Numărul 112 nu este făcut ca să ne distrăm sunând acolo, pentru că, în acel timp, un om ar putea avea nevoie de ajutor, iar linia este ocupată degeaba", le-a spus copiilor managerul Ambulanţei Bucureşti Ilfov, dr. Alis Grasu.

"Eu am văzut pe stradă un om fără un picior!", spune un prichindel de la "Trei Muşchetari".

"Dacă omul a pierdut piciorul mai de mult, nu mai sunăm la 112. Sunăm numai dacă a fost rănit într-un accident produs atunci", le-a explicat dr. Grasu.

Copiii au fost şi spectatorii filmului din 2011 când Ambulanţa Bucureşti Ilfov a intrat în Cartea Recordurilor cu cea mai mare lecţie publică de acordare a primului ajutor, doborând recordul mondial deţinut până atunci de Mexic. cu 825 de persoane mai puţin.

"Pe stadionul Dinamo din Bucureşti au fost prezenţi, anul trecut, 7.402 de români, cu 825 mai mult decât la lecţia din Mexic. Acum, şi voi veţi fi parte a lecţiei continue de prim ajutor pe care Serviciul de Ambulanţă o desfăşoară", le-a mai spus medicul.

Copiii au urmărit atenţi filmul, însă punctul culminant a fost atunci când au fost aduse cele 50 de manechine de la stabilirea recordului, pe care au învăţat, şi ei, să dea primul ajutor.

Mânuţele mult prea mici ale prichindeilor de la "Trei Muşchetari" abia dacă puteau apăsa pieptul păpuşilor de cauciuc, în schimb şcolarii de-a II-a păreau adevăraţi profesionişti.

După o jumătate de oră de exerciţii, copiii au fost premiaţi. Toţi au ocupat locul I, pentru că toţi au fost foarte buni şi foarte cuminţi, lucru confirmat şi de diplomele primite.

Mai mult, managerul Ambulanţei le-a oferit tuturor participanţilor, copii sau părinţi, şepcuţe, tricouri cu numărul 112, pliante cu manevrele de prim ajutor şi...sfaturi în caz de cutremur.

La final, toţi copiii au cântat "Copiii să trăiască, la mulţi ani!" şi au mulţumit, după puteri, organizatorilor, pentru orele petrecute în "inima" Salvării.

Şi, chiar dacă nu vor reţine toate detaliile acordării primului ajutor, e sigur că nu vor uita că numărul 112 poate salva o viaţă atunci când este folosit numai în caz de nevoie.

"Nu vom suna la 112 pentru pisică, nici pentru căţel, nici dacă ne-a bătut mămica sau frăţiorul. Nu vom suna dacă ne este foame sau dacă suntem trişti. Vom suna numai dacă îi este rău bunicii şi nu se mai poate mişca", repeta întruna o fetiţă, coborând scările Ambulanţei.