Fluctuaţii puternice de temperatură în zona Arctică în perioadele interglaciale

Experţii care au participat la acest studiu au remarcat o corelaţie între perioadele calde în Arctic şi topirea masivă a gheţarilor din Antarctica, sugerând interacţiuni între cele două regiuni polare.

Stratul de sedimente de 318 metri a fost extras în 2009 de pe fundul lacului El'gygytgyn, în nord-estul extrem al Siberiei, în timpul unuei expediţii de iarnă.

Lacul cu o adâncime de 175 de metri şi un diametru de 18 kilometri este un crater creat de impactul unui meteorit în urmă cu circa 3,5 milioane de ani.

Acesta prezintă un interes deosebit pentru oamenii de ştiinţă întrucât nu a fost niciodată descoperit de sub gheţari.

Aceasta a permis acumularea continuă a unui strat de sedimente de 400 de metri depuse pe fundul lacului, oferind posibilitatea întoarcerii într-un timp foarte îndepărtat şi reconstituirea temperaturilor de-a lungul vremii.

Cercetătorii - reuniţi într-o echipă internaţională condusă de profesorul Martin Melles, de la Universitatea din Koln (Germania), şi ale căror lucrări sunt publicate în revista americană Science de la 22 iunie - s-au concentrat pe patru perioade interglaciare deosebit de calde: în urmă cu 12.000 de ani, 125.000 de ani, 400.000 de ani şi 1,1 milioane de ani.

În cursul acestor perioade, reconstituirea climatului, efectuată pornind de la polenul conţinut în sedimente, arată că temperaturile estivale în regiune erau atunci cu 4-5 grade mai ridicate decât în alte perioade interglaciare.

În ceea ce priveşte precipitaţiile anuale, stratul de zăpadă era cu 30 de cm mai gros.

Potrivit experţilor, formarea gheţarilor din Groenlanda - în forma lor actuală - era chiar şi virtual imposibilă în aceste perioade.

În opinia lui Martin Melles, "caracterul unic al arhivelor climatice devine clar odată cu eşantioanele din acest strat de sedimente, permiţându-ne să ne întoarcem de 30 de ori mai departe în istoria climatică a Terrei".