Gheţarii din Alaska se topesc mai încet

În ultimii ani, gheţarii din Alaska au pierdut aproximativ 42 de kilometri cubi de apă anual, contribuind la creşterea nivelului mărilor cu 0,12 milimetri pe an, "cu 34% mai puţin decât au estimat specialiştii", a explicat Etienne Berthier, profesor la Universitatea din Toulouse (Toulouse), unul dintre autorii studiului.

Topirea gheţarilor este un fenomen extrem de eterogen, de aici rezultând şi dificultatea unei estimări pe scară globală.

Limbile gheţarilor care coboară în văi pot fi acoperite de diverse straturi reziduale. Fiind astfel protejată de soare, gheaţa se topeşte mai încet. Acest detaliu nu a fost luat în considerare în studiile anterioare realizate de Centre National de la Recherche Scientifique (CNRS) din Franţa.

Imaginile obţinute de sateliţii Spot5 şi Aster au permis astfel obţinerea "unei mai bune rezoluţii spaţiale", oferind detalii mult mai precise.

"În decursul ultimilor 50 de ani, retragerea gheţarilor şi a calotelor glaciare a contribuit la o creştere a nivelului mării cu 0,5 milimetri pe an", au explicat cercetătorii. Gheţarii din Alaska au contribuit la această creştere, în opinia specialiştilor, cu o treime, reprezentând 0,17 milimetri pe an, potrivit unor studii publicate în 2002, realizate de cercetătorii de la Universitatea din Alaska.

Estimările lor se bazează pe o serie de măsurători efectuate într-un număr limitat de gheţari, care a sugerat astfel posibilitatea unei revizuiri a calculelor iniţiale pentru alţi gheţari şi calote glaciare din regiunile muntoase.

În opinia specialiştilor CNRS, aceste noi rezultate nu pun la îndoială "accelerarea spectaculoasă" a topirii gheţarilor de pe Terra după anii 1990.

La scară planetară, gheţarii montani acoperă o suprafaţă cuprinsă între 500.000 şi 600.000 de kilometri pătraţi, mult mai mică decât calotele glaciare ale Groenlandei (1,6 milioane de kilometri pătraţi) sau ale Antarcticii (12,3 milioane de kilometri pătraţi).