Jupiter, cea mai mare planetă din sistemul nostru solar, a fost odinioară cel puțin de două ori mai mare decât este în prezent, potrivit unui studiu publicat recent în Nature Astronomy.
Folosind date de la două dintre micile sale luni, cercetătorii au reconstituit structura antică a gigantului gazos, oferind noi perspective asupra formării planetelor în perioada de început a sistemului solar, scrie Live Science.
Orbitele lunilor Amalthea și Thebe au oferit indicii esențiale. Traiectoriile lor actuale reflectă mici devieri cauzate de atracția gravitațională a vecinei Io.
Măsurând diferențele dintre orbitele observate și cele estimate, oamenii de știință au dedus că Jupiter trebuia să aibă o rază de 2 până la 2,5 ori mai mare în momentul în care nebuloasa solară (norul de gaz și praf care a dat naștere sistemului solar) s-a dispersat acum 4,5 miliarde de ani.
Dimensiunea mai mare a fost însoțită de un câmp magnetic extrem de puternic, estimat la de 50 de ori mai intens decât cel de azi și de 400 de ori mai puternic decât al Pământului.
Această descoperire ajută cercetătorii să înțeleagă dinamica internă timpurie a planetei și influența sa asupra formării sistemului solar.
Jupiter se micșorează în prezent cu aproximativ 2 centimetri pe an, un proces cauzat de răcirea și pierderea presiunii interne.
Noile concluzii oferă un punct de referință esențial pentru modelarea evoluției sistemului solar, indiferent de modul exact în care s-a format Jupiter.
„Acest lucru ne apropie de înțelegerea modului în care s-au format nu doar Jupiter, ci întregul sistem solar,” a declarat coautorul studiului, Konstantin Batygin, savant planetar la Caltech, SUA.