Pesticidele favorizează apariţia sindromului hiperkinetic cu deficit de atenţie (ADHD)

La acest studiu, realizat de cercetători din Statele Unite ale Americii şi Canada, au participat 1.139 de copii cu vârste cuprinse între 8 şi 15 ani. Specialiştii au descoperit că acei copii care au fost expuşi unor concentraţii mari de pesticide de tip organofosfaţi prezentau de două ori mai multe riscuri de a suferi de ADHD.

"Acest studiu constituie o nouă probă în sprijinul asocierii dintre expunerea la niveluri mari de pesticide şi tulburările de comportament", spun autorii.

Circa 40 de organofosfaţi sunt omologaţi de Agenţia federală pentru protecţia mediului din SUA şi aproximativ 33.000 de tone de pesticide au fost răspândite în 2001 în această ţară, potrivit cifrelor citate în studiu.

Deşi utilizarea privată a pesticidelor este foarte răspândită, Academia de ştiinţe americană consideră că principala sursă de expunere a copiilor la aceste substanţe o constituie alimentaţia.

Potrivit statisticilor, 3 până la 7% dintre şcolari pot suferi de ADHD, iar boala poate fi moştenită genetic. Dacă într-o familie unul dintre copii suferă de ADHD, există 30-40% şanse ca fratele sau sora să aibă aceeaşi afecţiune. Mai mult de jumătate dintre adulţii care au ADHD vor avea copii cu ADHD. Experţii estimează că până la 60% dintre copiii cu ADHD vor avea boala şi la maturitate.

Simptomele de bază ale bolii includ hiperactivitatea sau comportamentul impulsiv şi deficit de atenţie. Majoritatea celor care suferă de ADHD pot manifesta un mix de simptome (tipul combinat), iar alţii pot avea doar un singur simptom ("tipul predominant impulsiv" sau "tipul predominant neatent"). Pentru a întruni criteriile standard de diagnosticare, o parte din simptomele ADHD ar trebui să apară până la vârsta de şapte ani, să cauzeze probleme şi să persiste cel puţin şase luni, până la depăşirea stadiului normal pentru vârsta respectivă, susţin medicii.

În cazul în care nu este diagnosticat, ADHD poate avea consecinţe grave, printre care: lipsa de performanţă la şcoală, depresie, dificultăţi de relaţionare şi, mai târziu, dificultăţi în găsirea şi menţinerea unui loc de muncă.