Relațiile din copilărie și sănătatea influențează sentimentul de apartenență în întreaga lume

Cercetarea, realizată de Victor Counted, Kelly-Ann Allen, Byron R. Johnson și Tyler J. VanderWeele, a analizat datele a peste 200.000 de persoane din 22 de țări.

Rezultatele arată că relațiile bune cu părinții și o stare de sănătate excelentă în copilărie sunt asociate cu un sentiment mai puternic de apartenență la vârsta adultă. În schimb, abuzul, senzația de outsider și dificultățile financiare au avut efecte negative puternice.

De asemenea, divorțul părinților și statutul de imigrant au avut un impact moderat, iar participarea regulată la servicii religioase a fost asociată pozitiv cu sentimentul de apartenență, cu variații culturale semnificative.

Studiul evidențiază diferențe notabile între țări: în Argentina, o relație apropiată cu mama copilului s-a dovedit a fi un predictor puternic al apartenenței adulte, în timp ce în Japonia efectul a fost mai redus. Abuzul în copilărie a avut un impact negativ semnificativ în Turcia și Africa de Sud, comparativ cu efecte mai moderate în SUA și Nigeria. Participarea religioasă săptămânală a fost un factor pozitiv în Spania, Filipine și Brazilia, dar moderat negativ în Suedia și, parțial, în Africa de Sud.

Un nou studiu arată legătura psihologică dintre abuzul din copilărie și dezvoltarea dependențelor

Sentimentul de a fi un outsider a avut un impact negativ uniform în aproape toate țările, fiind cel mai puternic resimțit în Statele Unite și Australia, deși în Polonia, Nigeria și India efectele au fost neglijabile sau ușor pozitive.

Aceste constatări subliniază importanța contextului cultural și socio-economic în modularea influenței experiențelor din copilărie asupra apartenenței adulte. Țările cu sisteme sociale bine dezvoltate, precum Suedia și Germania, au prezentat, în general, asocieri mai moderate, în timp ce în țările cu sisteme mai puțin dezvoltate efectele au fost mai puternice. Recunoașterea acestor diferențe specifice fiecărei țări este esențială pentru crearea unor intervenții culturale sensibile, care să stimuleze efectiv sentimentul de apartenență la nivel individual și colectiv.