Un studiu publicat luni în revista Nature a analizat datele a 3.921 de adulți din cadrul anchetei naționale americane NHANES (1999–2018) pentru a investiga legătura dintre rezistența la insulină (IR) și pierderea auzului senzorial. Rezistența la insulină a fost estimată cu ajutorul scorului metabolic METS-IR, un indicator care combină glicemia, trigliceridele, indicele de masă corporală și colesterolul HDL.
Cercetătorii au împărțit pierderea auzului în trei categorii: la frecvențe joase, la frecvența vorbirii și la frecvențe înalte. Datele au arătat că persoanele cu niveluri ridicate ale scorului METS-IR au avut un risc semnificativ mai mare de pierdere a auzului în frecvența vorbirii, cu o probabilitate crescută cu aproximativ 80% față de cei cu valori scăzute.
Pierderea auzului în frecvența vorbirii se referă la incapacitatea de a percepe sunetele care fac parte din spectrul de frecvențe utilizat în vorbirea umană. Aceasta poate afecta capacitatea de a înțelege conversațiile, de a distinge cuvintele și poate duce la dificultăți de comunicare.
Rezultatele au fost corelate și după ajustarea pentru factori de risc precum vârsta, sexul, diabetul, hipertensiunea, consumul de alcool, fumatul, expunerea la zgomot și utilizarea medicamentelor ototoxice. Legătura dintre METS-IR și pierderea auzului la frecvențele joase sau înalte nu a fost la fel de puternică.
Autorii studiului subliniază că rezistența la insulină afectează sistemul auditiv prin disfuncții microvasculare și neuropatie periferică, iar gestionarea acesteia ar putea contribui la prevenirea declinului auditiv.