COMENTARIU Valeriu ŞUHAN: Confuzia sexuală

N-am crezut că ar putea exista o  astfel de situaţie în care sexul şi practica sa să fie ambigue, incerte, confuze.

Reglementări care mai de care mai stupide în domeniul sexului şi sexualităţii te-ngroapă în informaţii, până la urmă, fără valoare.

Nu văd nimic valoros în enunţuri cum ar fi acela că „El” care provine din „Ea”, are dreptul să nască după ce, evident, a copulat în forma sa originară ca „Ea”, deşi se declarase „El”.

Promisiunea unui candidat: Voi face o petrecere la Cotroceni, trei zile, pe banii mei, vă invit

Lasconi aruncă bomba! A refuzat să numească „omul coaliției” la SRI

A iu ri tor !

Până la urmă, ce s-ar întâmpla dacă un „El” provenit din „Ea”, având intacte atributele fiziologice şi morfologice ale maternităţii, rămâne „gravid” ?!

Nu l-ar lăsa cineva să nască ?! Ce i-ar face, l-ar muta de pe Planetă ?! L-ar trage-n ţeapă ?!

O discuţie complet inutilă raţional.

Utilitatea ei este doar în legătură cu crearea de tensiuni suplimentare, ca şi cum psihoza adusă de SARS-CoV-2 nu ar fi de ajuns.

Sau, poate tocmai de aceea ! Psihoza deja instalată e un mediu propice pentru a ne lua minţile de tot.

Am mai avut ocazia să scriu despre Overton şi a sa teorie, „Fereastra lui Overton”.

Spuneam atunci că fereastra asta era larg deschisă.

Acum, ea e pe cale să se-nchidă pentru că a ajuns deja în ce de-a şasea fază a sa, ultima, legalizarea.

Legalizarea a ceea ce ni se părea stupid, imposibil, o tâmpenie adusă în discuţie aiurea.

Cei şase paşi s-au împlinit, au fost parcurşi – imposibil, radical, acceptabil, raţional, popular şi, finally, legal.

Quod erat demonstrandum !

Overton şi-a probat, a câta oară, teoria.

Noi am probat, tot de atâtea ori, disponibilitatea de a ne lăsa manipulaţi, rătăciţi în propriile frici.

Unii ameninţă cu un „război cultural” împotriva celor care nu se raliază ideii că „El” poate fi „Ea” şi invers, sau că disponibilitatea de gen ţine exclusiv de sinele înecat în libertate.

Ca şi cum libertatea ar fi doar a incerţilor şi nehotărâţilor, ăilalţi fiind acceptaţi doar să o contemple în toată splendoarea ei, de cât mai de departe.

Idealurile democratice s-au dovedit, prea repede, a fi vorbe-n vânt pentru unii ca noi, „tributari”, încă, identităţii certe de gen.

Suntem „El” şi „Ea”, înlănţuiţi ireversibil în simţuri şi trăiri complexe, agregate prin atracţia universală.

Nu cerem nici să fim recunoscuţi şi nici nu vrem prozeliţi.

Ne e suficient că ne împlinim menirea.

Natural şi firesc.