Cum se formează aurora boreală și de ce a devenit mai frecventă în ultima perioadă

Aurora boreală, ca spectac de lumină, este rezultatul unor explozii intense de vânt solar.

Puterea ei este legată de vârful ciclului solar, o perioadă de activitate crescută care are loc la fiecare 11 ani.

Deși această fază s-a încheiat, experții prevăd că furtunile solare mai puternice decât în mod normal vor continua până în 2026, conform Wired.

Cum se formează vântul solar

Soarele nu este o minge gigantică de foc, ci un imens reactor de fuziune nucleară. În miezul Soarelui, protonii sunt comprimați sub presiune extremă până se contopesc pentru a forma nucleul unui atom de heliu.

Nucleul de heliu are o masă mai mică decât cei patru protoni inițiali. Această masă se transformă în energie, conform ecuației lui Einstein. Tocmai de aceea Soarele este atât de fierbinte, cu temperaturi care ating 15 milioane de grade.

Sistemul energetic este mai puternic și consumul, mai mic decât înainte de ´90, dar acum avem mai multe probleme. Ce s-a întâmplat în 35 de ani și previziuni de la vârful Dispecerului Național

La aceste temperaturi, gazele din straturile exterioare se transformă în plasmă. Electronii sunt smulși din atomi, lăsând sarcini electrice libere să se împrăștie în toate direcțiile.

Unele dintre aceste particule se mișcă atât de repede încât scapă gravitației Soarelui. Ele sunt ceea ce numim „vântul solar”.

Efectul asupra cometelor

Efectul vântului solar este clar vizibil când lovește o cometă. Când o cometă se apropie de Soare, corpul înghețat se sublimează și se transformă în gaz.

Vântul solar împinge gazul ionizat, creând o coadă lungă de zeci de milioane de kilometri. Contrar credinței populare, coada este întotdeauna orientată în direcția opusă Soarelui, nu în spatele cometei.

De ce acum sunt mai frecvente

Ce determină intensificarea vântului solar la fiecare 11 ani? La fel ca Pământul, Soarele are un câmp magnetic extrem de instabil.

Deoarece steaua nu este un corp solid, regiunile sale se rotesc cu viteze diferite. Astfel, câmpul magnetic se răsucește până își inversează complet polaritatea. Procesul se repetă aproximativ la fiecare 11 ani și se naște aurora boreală.

Ultima dată s-a întâmplat în 2013. Puțin peste un deceniu mai târziu, ne aflăm din nou în acea fază.

Când apar la suprafață, liniile câmpului magnetic creează pete solare și impresionante gheizere de plasmă, cunoscute sub numele de erupții solare.

Aurora boreală: Ejecții de masă coronară

Când fenomenul se intensifică, se numește ejecție de masă coronară. Aceasta a dat naștere celor mai spectaculoase aurore din ultimii ani.

În mai 2024, trei ejecții consecutive au generat cea mai puternică furtună solară din ultimele decenii. Aceasta a dat naștere la ceea ce experții consideră că ar fi putut fi cele mai extraordinare aurore din ultimii 500 de ani.

De ce se luminează cerul

De ce vântul solar face atmosfera Pământului să strălucească? Principiul este același cu cel care luminează neonul din fața unui bar.

Când un curent electric trece printr-un tub cu gaz, electronii în mișcare se ciocnesc cu cei ai gazului, împingându-i la un nivel energetic mai ridicat. Când revin la starea inițială, emit lumină.

În cazul aurorei boreale, gazele din atmosfera Pământului strălucesc. Oxigenul emite o lumină verde la altitudini mai mici și roșie la altitudini mai mari. Azotul produce o nuanță albastră sau violetă.

Tonurile galbene și roz provin din amestecuri de gaze și apar numai în timpul celor mai intense furtuni solare.

Toate aceste gaze sunt stimulate de sarcini de energie înaltă provenite de la Soare și de câmpul magnetic al Pământului.

Aurora boreală: Nu este doar un spectacol de lumini

Din păcate, vremea spațială nu înseamnă doar lumini frumoase. Pentru astronauții de pe Stația Spațială Internațională, aceste particule încărcate reprezintă un val de radiații nedorit.

Fenomenul este o problemă și pentru sateliți. O acumulare de sarcini electrice poate deteriora circuitele pe care instrumentele orbitale le utilizează.

Pe măsură ce Pământul absoarbe mai multă energie solară, atmosfera se încălzește și se dilată. Această creștere a volumului mărește rezistența asupra navelor spațiale aflate pe orbita joasă. Sateliții riscă să se abată de la curs și chiar să cadă.

La sol, furtunile solare pot perturba sistemele de comunicații și navigație sau chiar provoca întreruperi de curent.

Un câmp magnetic variabil poate genera un curent electric. Chiar și o mică variație poate produce un curent suplimentar, suficient de puternic pentru a arde siguranțele sau transformatoarele.

S-a întâmplat înainte: în 1859, o furtună solară a lovit liniile telegrafice și a provocat incendii în diverse birouri.