Decizie CJUE: Este discriminatorie obligația ca refugiații să aibă ani de rezidență pentru a obține beneficii sociale

Publicat: 07 05. 2026, 15:07
Refugiati ce au fugit din calea razboiului din Ucraina intra in Romania la granita dintre Romania si Ucraina, in Siret, vineri, 11 martie 2022. ANDREEA ALEXANDRU / MEDIAFAX FOTO

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) consideră că solicitarea anilor de rezidență pentru a accesa prestațiile sociale constituie o discriminare indirectă împotriva refugiaților și este contrară dreptului UE.

Hotărârea, anunțată joi, soluționează o întrebare preliminară adresată de o instanță italiană privind un refugiat căruia i-au fost retrase prestațiile de integrare socială de către administrație pe motiv că nu îndeplinea cerința de zece ani de rezidență în țară (ultimii doi neîntrerupti), relatează El Pais.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis că impunerea unei perioade prelungite de ședere (cum ar fi 10 ani ) pentru refugiații sau rezidenții pe termen lung pentru a accesa prestațiile de asistență socială de bază constituie o discriminare indirectă ilegală.
Curtea a decis că statele membre nu pot impune cerințe de rezidență care să depășească cei cinci ani necesari prin lege pentru obținerea statutului de rezident pe termen lung în UE. Solicitarea unor perioade mai lungi (cum ar fi cei 10 ani dezbătuți în cazurile privind Italia) este considerată contrară legislației UE.

Beneficiarii protecției internaționale (refugiații) trebuie să beneficieze de același tratament ca și cetățenii țării în ceea ce privește securitatea socială și asistența socială de bază.

CJUE susține că astfel de cerințe îi afectează în mod disproporționat pe străini în comparație cu cetățenii țării respective, împiedicând integrarea și accesul acestora la condiții de trai decente.

Cu toate acestea, în hotărâri recente (martie 2026), instanța a permis statelor să solicite permise de ședere pe termen lung (care implică deja o ședere de 5 ani) pentru anumite prestații sociale pur necontributive, diferențiindu-le de asigurările sociale obligatorii.