federalizare

„Nici n-a cântat de trei ori cocoșul după alegerile din Ungaria, că doamna von der Leyen, șefa Comisiei Europene, a ieșit public cu un anunț cel puțin surprinzător: statele naționale trebuie să renunțe la dreptul de veto în politica externă și de securitate. Anunțul este surprinzător, pentru că vine în siajul unor mesaje encomiastice ale […]

 Nicolae Noica, fostul ministru, convertit la ipostaza de cel mai mare specialist al nostru în Istoria construcţiilor, preocupare izvorînd din teza că şi constructorul a avut, alături de arhitect, o contribuţie substanţială la importanţa unei clădiri care ne iese azi în cale, sugerîndu-ne s-o admirăm, mi-a adus ultimele sale două cărţi. Cea despre Ion C. […]

Ucraina trebuie să-şi decidă singură organizarea internă şi viitorul european, a declarat, luni, ministrul de Externe, Titus Corlăţean, subliniind că sugestii din exterior, precum propunerea de federalizare venită din partea Rusiei, nu ajută procesul politic din această ţară.

Ucrainei i se impune ideea federalizării, pe care Kievul o respinge considerând-o o încercare de destabilizare, a declarat, marţi, ambasadorul Teofil Bauer, adăugând, în schimb, că autorităţile ucrainene doresc descentralizarea.

Vicepreşedintele PDL Alin Tişe consideră că, prin descentralizarea propusă, USL doreşte "federalizarea României", transferând puterea decizională consiliilor judeţene, care devin "guverne locale", şi punând în pericol statul naţional, unitar.

Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, susţine că într-o ţară normală, democrată şi europeană se poate discuta despre orice subiect politic, deci şi despre ideea privind federalizarea României, menţionând în acest context că statele federale "nu vin de la diavol".

Ultima modă la Bucureşti este să se vorbească de federalizarea Europei. Un lucru cumva de înţeles, în contextul în care evenimentele arată că lucrurile vor evolua înspre o asemenea direcţie. Dar este bine sau este rău pentru România un asemenea scenariu? Sunt puţine voci care analizează aceste aspecte, în rest tăcere. O întrebare se ridică, în această situaţie: cine (mai) defineşte şi cine susţine interesul naţional al României?