O carte pe zi: „O librărie în Berlin” de Françoise Frenkel

Sunt cărţi care au un destin ciudat, pentru că apar în epoci nepotrivite sau în condiţii cel puţin neprietenoase. Este cazul cărţii pe care o semnalăm astăzi, apărută în 1945, în Elveţia, cu o difuzare insignifiantă şi probabil trecută neobservată.

Este relatarea unei evreice care a trecut prin traume în vreme de război – dar atunci cam toată lumea trecuse prin traume şi subiectul n-avea cum să stârnească pasiuni. Cartea a fost uitată până de curând, veţi vedea mai jos povestea. Regăsită întâmplător, a ajuns în mâna lui Patrick Mondiano, scriitor francez laureat al Premiului Nobel, care a scris o prefaţă splendidă, înainte de a fi retipărită, apoi tradusă şi răspândită în întrega lume. Inclusiv la noi. Din păcate, din cine ştie ce motive, probabil pentru a fi mai clar subiectul, în româneşte n-a fost tradus titlul original – Rien où poser sa tête, Să n-am unde pune capul – care era cu mai potrivit.

Scriu editorii: „În 1921, Françoise Frenkel, o evreică din Polonia, îşi împlineşte un vis: deschide La Maison du Livre, prima librărie franceză din Berlin, care atrage artişti şi diplomaţi, celebrităţi şi poeţi. Magazinul se transformă într-un refugiu pentru intelectuali, pe măsură ce ideologia nazistă începe să se extindă. În 1935, situaţia devine din ce în ce mai dificilă, cu vizite frecvente ale poliţiei şi confiscări de carte. Visul lui Françoise este spulberat de Kristallnacht, Noaptea de Cristal, din noiembrie 1938, când sute de magazine şi afaceri evreieşti sunt distruse. Deşi La Maison du Livre este cruţată în mod miraculos, teama de persecuţie o forţează pe Françoise să fugă, disperată şi singură, spre Paris. Când oraşul este bombardat, ea caută refugiu în sudul Franţei, ascunzându-se şi supravieţuind prin mila unor străini care îşi riscă viaţa pentru a o proteja.

Publicată în 1945, uitată şi redescoperită, aproape şaizeci de ani mai târziu, O librărie în Berlin este o poveste despre supravieţuire şi rezistenţă, despre cruzime şi umanitate, povestea unei femei neînfricate a cărei poftă de viaţă şi de literatură refuză să o părăsească, chiar şi în cele mai întunecate vremuri.”

Françoise Frenkel scrie că „este datoria supravieţuitorilor să depună mărturie pentru ca morţii să nu fie uitaţi”.

O relatare plină de autenticitate, pe care fiecare ar trebui s-o citească.

Françoise Frenkel – O librărie în Berlin. Extraordinara evadara a unei femei din calea nazismului.

Prefaţă de Patrick Modiano. Dosar realizat de Frédéric Maria. Traducere din limba franceză Andreea Năstase. Editura Litera. 303 pag.