COMENTARIU Lelia Munteanu. „Dacă vrei să fii primul, du-te la coadă să fii ultimul”

(Despre slujire vorbesc şi politrucii noştri, până când ne iau voturile. Apoi sar peste rând, ca nişte atleţi au privilegiilor).   

„Evanghelia Liturghiei de astăzi povesteşte că, pe drumul spre Ierusalim, discipolii lui Isus discutau despre cine este mai mare între ei.  Atunci Isus le-a adresat lor o frază puternică, valabilă şi pentru noi astăzi: <Dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor!>. Dacă vrei să fii primul, du-te la coadă să fii ultimul şi să-i slujeşti pe toţi. Prin această frază lapidară, Dumnezeu marchează o răsturnare: răstoarnă criteriile care pun în evidenţă ce contează cu adevărat. Valoarea unei persoane nu mai ţine de poziţia pe care o ocupă, de succesul pe care-l are, de munca pe care o desfăşoară, de banii din bancă. Nu, nu, nu depinde de acelea. Măreţia şi reuşita, în ochii lui Dumnezeu, au măsuri diferite: se măsoară după slujire. Nu după ceea ce avem, ci după ceea ce dăm. Vrei să fii primul? Slujeşte. Acesta e drumul.

Astăzi, cuvântul <slujire> apare uşor palid, uzat de întrebuinţare. Dar în Evanghelie are o semnificaţie precisă şi concretă. A sluji nu e expresia curtoaziei. Înseamnă a face ca Isus, care, rezumând în puţine cuvinte viaţa sa, a declarat că a venit nu pentru a fi slujit, ci pentru a sluji. Aşa a spus Domnul. Aşadar, dacă vrem să-L urmăm, trebuie să parcurgem calea pe care El Însuşi a trasat-o: calea slujirii. Fidelitatea noastră faţă de Dumnezeu depinde de disponibilitatea noastră de a sluji. Iar asta, ştim, costă (…). Însă, în timp ce cresc grija şi disponibilitatea faţă de alţii, devenim mai liberi înăluntru, mai asemănători lui Isus. Cu cât slujim mai mult, cu atât simţim mai mult prezenţa Lui. Mai ales atunci când îl slujim pe cel care nu are să ne dea înapoi, pe sărac, îmbrăţişându-i greutăţile şi nevoile cu duioasă compătimire. Acolo descoperim că suntem, la rându-ne, iubiţi şi îmbrăţişaţi de Dumnezeu (…)”.