COMENTARIU Lelia Munteanu. Papa Francisc: „Omul e o fiinţă narativă”

Papa Francisc a vorbit, pentru prima oară pe larg, despre rolul poveştilor în viaţa lumii, în mesajul adresat Zilei Mondiale a Comunicaţiilor Sociale (în mesajul de anul trecut vorbise, cu speranţă şi cu circumspecţie, despre reţelele de socializare).

 

“Omul nu e doar singura fiinţă care are nevoie de veşminte pentru a-şi acoperi propria vulnerabilitate, dar este şi singura fiinţă care are nevoie să se povestească, să se înveşmânteze cu poveşti pentru a-şi edifica viaţa. Omul e o fiinţă narativă, pentru că e o fiinţă în devenire, care se descoperă şi se îmbogăţeşte prin experienţele pe care le trăieşte”.   

 

Dar, a avertizat Suveranul Pontif, “nu toate poveştile sunt bune”. Există şi poveşti “care ne îmbrăbodesc, ne conving că, pentru a fi fericiţi, trebuie neaparat să avem, să posedăm, să consumăm (…). De multe ori,  războaiele de ţesut ale comunicării, în loc să ţeasă poveşti constructive,  care sunt un liant pentru relaţiile sociale şi canavaua culturală, ţes poveşti distructive şi provocatoare, care încurcă şi rup firele fragile ale coexistenţei. Adunând informaţii neverificate, repetând discursuri banale şi fals-convingătoare, lovind prin declaraţii pline de ură nu se ţese istoria umană, ci este dezbrăcat omul de demnitate”. Numai că, “în timp ce poveştile utilizate în scopul de a instrumentaliza şi de a obţine puterea au viaţă scurtă, o poveste bună este în măsură să depăşească hotarele spaţiului şi timpului. Chiar secole mai târziu rămâne actuală, pentru că hrăneşte viaţa. Într-o epocă în care falsificarea devine din ce în ce mai sofisticată, atingând niveluri exponenţiale – deepfake (<conţinut falsificat cu ajutorul inteligenţei inteligenţei artificiale, adică înregistrări video sau audio care arată şi sună ca şi cum ar fi reale>, n.m.), avem nevoie de înţelepciune pentru a accepta şi a crea poveşti frumoase, adevărate, bune (…). Avem nevoie de curaj pentru a respinge poveştile false şi pline de răutate. Avem nevoie de răbdare şi de discernământ, pentru a  redescoperi poveşti de viaţă care să ne ajute să nu pierdem firul printre numeroasele plăgi ale zilelor noastre (…)”.

 

Sanctitatea Sa a definit Biblia drept “marea poveste de iubire dintre Dumnezeu şi omenire”, iar Sfânta Scriptură – “o poveste a poveştilor de viaţă”, concluzionând tulburător: “Evanghelia lui Ioan ne spune că Povestitorul prin excelenţă - Logosul, Cuvântul - S-a făcut naraţiune”.