COMENTARIU Valeriu Şuhan: Amice, eşti idiot...

Mi-am amintit de ea în referire la mine însumi, pe când mă gândeam la felul în care trecem prin vremurile pe care ne e dat să le trăim.

Ceea ce m-a făcut să fiu dur la adresa mea este surpriza unei constatări. Aceea că am sperat şi continui să o fac, că există o punte de comunicare solidă între cei care ne conduc şi noi.

Puntea asta ar aduce o valoare de care avem absolută nevoie, încrederea. Momentele astea, din perspectiva timpului istoric, sunt cele mai în nevoie de încredere, sub toate formele. Între oamenii de rând, dar cea dintre ei şi autorităţi, este esenţială.

Eu simt însă că această încredere este departe de a fi constituită şi că nici nu prea există preocupare, nu ştiu, poate că nici dorinţă, în a o construi.

E un moment confuz, ceţos, lipsit de perspectivă concretă, determinabilă.

Mesajele care vin către noi ”de sus”, sunt parcă dintr-o altă lume, deşi se referă la situaţia nenorocită pe care o trăim. Ele nu reuşesc să spargă bariera psihologică, să monteze oamenii, să ofere speranţă, să fie empatice.

Mesajele astea nu au conţinutul şi consistenţa dorite. Ele nu coagulează, nu potenţează forţă, coeziune, sentimentul apartenenţei, încredere.

Am văzut eforturi în sensul ăsta, dar ele au mai degrabă, forma şi conţinutul unor sforţări, opintiri, lipsite de substanţă reală. Simţi că ele nu-ţi sunt adresate în mod onest, ce mai tura-vura.

Mă-ntreb, oare, de ce ? Ce le lipseşte conducătorilor noştri în comunicare ? Climatul e creat, suntem într-o perioadă mai mult decât dificilă, oamenii aşteaptă să fie conduşi, să lupte pentru viaţa lor, a celor dragi, pentru comunitatea şi ţara lor.

Mi se pare că motivul principal este lipsa de onestitate.

Ceea ce se-ntâmplă acum, de la beleaua asta extraordinară cu lipsa materialelor de protecţie, până la balamucul din spitale, continuând cu achiziţiile ”cu cântec”, cu realităţile economiei, ar trebui abordat cu maximă sinceritate, cu realism şi mai cu seamă, cu curaj. Orice problemă ar trebui pusă pe masă, odată cu soluţia ei. Asta ar da încredere că oamenii ăştia ştiu ce fac.

Nu aud mai nimic despre viitor. Ce ne aşteaptă, cum vom supravieţui, ce se întâmplă cu siguranţa noastră, ce vom mânca, câţi bani vom mai avea, cum merge aia sau ailaltă, vor mai merge sau nu, până când, ce punem în loc, cine ne e prieten, cine nu, pe cine/ce ne vom putea baza şi încă o mie altele de acelaşi tip.

Se vorbeşte mult de lipsa de coeziune la nivel european. Lucrurile nu stau chiar aşa. Ba, UE a conturat deja, un plan de acţiune de genul Planului Marshall, care a stat la baza reconstruirii Europei de Vest în secolul trecut.

Sunt multe miliarde de euro care se alocă în acest temei şi de care România ar putea beneficia. Banii ăştia sunt destinaţi unor domenii atât de variate, încât practic, e imposibil ca successul în atragerea lor să nu determine nu numai restartarea economiei româneşti, dar chiar dezvoltarea ei substanţială pe viitor.

Conducătorii noştri ar trebui să le vorbească oamenilor non-stop despre asta. Le-ar arăta că viaţa continuă şi că speranţa e justificată.

Conducătorii noştri ar trebui să comunice în conformitate cu un plan elaborat pe baza alianţei oneste cu mass media relevantă. E singurul mod de a obţine succesul în comunicare şi informaţie.
Toate astea, i-ar transforma în lideri.

Până atunci însă, suntem ”condamnaţi” la solidaritate.